Pe 5 februarie 1601, din ordinul generalului imperial Basta este executat în chinuri groaznice în piața centrală din Cluj, Baba Novac, căpitanul lui Mihai Viteazul.
În 1595, an în care Mihai Viteazul dă bătălia de la Călugăreni cu oastea otomană condusă de Sinan Pașa, la Lyon apărea cartea Discours de ce qui passé en Transylvanie, de l’union des Princes de Moldavye et Duc de Valachie, avec la Vvaiuode pour la deffence de la Chrestienté contre le Turc.
Cronica rimată a lui Georgios Palamedes despre viața lui Mihai Viteazul, din 1607, poate fi socotită cea mai adevărată poveste despre marele voievod român, dat fiind că a fost scrisă la doar câțiva ani după moartea lui.
Mihai Viteazul, pe lângă ce ne spune istoria oficială, a fost foarte preocupat de dezbrăcarea moşnenilor de moșiile lor, care au ajuns, de foarte multe ori, chiar sub străpânirea sa.
Focurile au fost o adevărată pacoste pentru București, oraşul clădit cu prea multă lemnărie, cu uliţe întortochiate „de trei oameni” şi de „cinci oameni,” adică pe unde puteau trece alături trei sau cinci persoane.
La jumătatea lunii octombrie a anului 1595, trupele lui Mihai Viteazul se îndreptau grăbite spre Giurgiu pentru a desăvârși victoria obținută în august la Călugăreni. De această dată le stăteau alături și armatele principelui transilvănean Sigismund Bathory. Situația era destul de gravă, întrucât asupra Țării Românești plana pericolul de a fi transformată în pașalâc. O […]
Bătălia de la Călugăreni a avut loc la 13/23 august 1595, în care Mihai Viteazul s-a remarcat prin vitejie şi a obţinut victoria.
Multe s-au scris și se vor scrie despre Mihai Viteazul, primul întregitor al românilor, „Domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei”, ucis prin viclenie la 9 august 1601 în Câmpia Turzii și propus azi spre canonizare în Biserica Ortodoxă Română, ca urmare a morții sale martirice și a rolului de apărător al creștinătății.
Bătălia pentru Transilvania trebuia să fie, în concepția lui Mihai Viteazul, un pas în vederea recuperării tronului muntean deoarece partea de artilerie ce-i revenise ca pradă de război urma să-i mijlocească demersul militar, scrie Enciclopedia României.
În biblioteca Mănăstirii Sinaia odihnesc tăcute, neștiute de lumea dedată la lectură pe computer – manuscrise, tablouri și amintiri din secolul al -XVI-lea, din veacul fondării lăcașului de către Șerban Cantacuzino ori din epoca șederii aici a familiei regale, înaintea ridicării Peleșului.” Așa își începe o relatare de la Mănăstirea Sinaia cunoscutul redactor de radio […]
Legile prin care Mihai Viteazul, Horea, Cloşca şi Crişan sunt declaraţi martiri şi eroi ai naţiunii române au fost promulgate marți de
preşedintele Klaus Iohannis.
Ștefan Iojica era cancelarul Transilvaniei, condusă de Sigismund Bathory, când a gândit și a făcut prima Unire a Țărilor Române, în 1595.
O vorbă veche zice că „Țiganul când a ajuns împărat, întâi pe ta-su a spânzurat”, însă nu este cazul cu personajul nostru, singura legătură fiind că era țigan și ș-a înșelat pe Mihai Viteazul.
Mihai a fost ucis conform poruncii primite de la Împăratul Rudolf al II-lea, iar eu am executat-o, îi scria Arhiducelui Mathia, viitorul împărat habsburg, în 1601, Giorgio Basta, cel care comandase arestarea sau asasinarea lui Mihai Viteazul.
Într-un hrisov din 27 mai 1600, Mihai Viteazul este numit „Domn al Țării Românești, Ardealului și Moldovei”. Intrarea lui în Alba Iulia este povestită de Nicolae Bălcescu:
Mihai Viteazul a convocat, ca stăpân al Transilvaniei, patru diete. Două la Alba Iulia, una la Brașov și alta la Sebeș. Ultima, care trebuia să aibă loc pe 1 septembrie 1600, nu s-a mai ținut deoarece nobilimea răsculată s-a dus la Turda pentru a pregăti bătălia de la Mirăslău.
Muzeul Municipiului București îi invită pe toți cei interesați, vineri, 28 februarie 2020, ora 18.00, la vernisajul expoziției tematice „Restaurare bunuri culturale mobile pe suport papetar”, care va avea loc la Palatul Suțu (Bd Ion C. Brătianu, nr. 2). Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile. Muzeul Municipiului București prezintă în această expoziție trei categorii de obiecte: carte veche românească și străină, document pergament și hartă. Cărțile expuse au o particularitate comună în privința conservării: toate au fost afectate de multiple degradări din momentul în care nu au mai făcut parte din colecțiile proprietarilor inițiali, fiind lipsite astfel de protecție.
La moartea mareșalului Kiazim, ce fusese aghiotantul lui Osman Pașa care îi predase Plevna colonelului român Mihail Cristodulo Cerchez si a semnat capitularea armatei turce, agențiile de presă transmiteau din Ankara numindu-l pe defunct „cel care împreună cu Osman Pașa a dat dovezi de vitejie, apărând Plevna în războiul ruso-turc de la 1877”.
Ziua de 6 decembrie este pentru creştini ziua Sfântului Nicolae, a sfântului care ocupă un loc de cinste între cei mai cunoscuţi şi iubiţi sfinţi din lumea creştină.
Analizând „ideea națională” la Mihai Viteazul, Aurel A. Mureșianu constată mai întâi adversitatea categorică între el și nobilimea maghiară, evocată de istoricul W. Bethlen, care vorbește de „ura turbată a nobilimii maghiare împotriva lui Mihai”.
Tatăl lui Mihai Viteazul, Pătrașcu cel Bun, a murit în anul când s-a născut fiul său, 1557, creșterea acestuia rămânand în grija mamei sale, Tudora.
Filmul ”Mihai Viteazul” este pe locul al treilea în topul celor mai vizionate filme românești. Cu o producție impresionantă, cu divizii de militari în termen înfruntându-se în costume de epocă, filmul a apărut în 1971 și a fost propunerea României pentru premiile Oscar din 1972.
Mihai Viteazul a primit de la Rudolf al II-lea în 1595 o proprietate la Konisberg în Silezia, pe care a lăsat-o în administrarea unui intendent. În 1601, Mihai s-a întors la Praga pentru a-și lua în stăpânire proprietatea, dar nu a mai stăpânit-o mult. După moartea sa, a fost înapoiată Curții Imperiale.
Mihai Viteazul a fost precursonul Marii Uniri, căci, pentru o perioadă (în 1600), a fost conducător de facto al tuturor celor trei țări medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova.
Mihai Viteazul realizase, fie cât numai pentru o clipă unitatea politică a ţărilor române, fapt de o însemnătate nemăsurată, dacă nu ca o încoronare a năzuinţelor trecute
La sfârșitul secolului al XVI-lea, pe vremea faptelor eroice ale lui Mihai Viteazul, Veneția era puntea dintre Occident și Orient unde se încrucișau știrile din toată lumea. Comerțul levantin presupunea o perfectă cunoaștere a pregătirilor de război din Constantinopol, a mișcărilor trupelor turcești și a atitudinii Imperiului Otoman față de statele europene.
În toamna lui 1599, Mihai Viteazul își reglementase relațiile cu Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic, însă principele Transilvaniei, Andrei Báthory, și domnul Moldovei, Ieremia Movilă se unesc, cerându-i voievodului valah să părăsească tronul.
