Veneția era o adevărată piață de „avvisi” (avertismente). Încă de la începutul secolului se găseau pe Rialto, printre dughenele zarafilor, giuvaiergiilor și ale celorlalți negustori un birou care strângea și vindea informații, „notizie scritte” (notițe scrise), despre evenimentele economice sau politice.
Unele „avvisi” cu privire la luptele purtate de Mihai Viteazul, în numele Creștinătății, cu turcii, erau date din Praga și Viena, unde se adunau știrile sosite din Levant pe marea cale de comunicație care se întindea pe malurile Dunării.
Veneția Germaniei era Nurnberg, sediul dietelor, orbita vieții comerciale și culturale a statelor germane.
De aici știrile mergeau pe drumul care lega Bruxelles de Viena și făcea legătura comercială între Veneția și statele germane.
Intersele multilaterale ale burghezilor din Nurnberg determinau o afluență de știri foarte variate.
Conducătorii ducatelor germane aveau le Nurnberg corespondenții lor speciali.
Știrile regulate despre evenimetele din Țara Românească le furnizau „birourile de informație”, cum era la Augsburg cel al lui Jeremias Frasser și Jeremias Schiffle.
Știrile erau tipărite în broșuri și s-a dovedit că nu reflectau fidel luptele lui Miha Viteazul împotriva turcilor, fiind influențate de propaganda eficace de autoglorificare a lui Sigismund Bathory și de prejudecățile Bisericii Catolice.
Broșurile, mai ales cele italiene, preamăreau, din motive religioase, pe Sigismund Bathory, însoțit în Țara Românească de nunțiul papal Alfonso Visconti, în locul „schismaticului” domn Mihai.
După informațiile unui redactor de „Messeberlichte”, principele Transilvaniei ar fi cerut Romei să trimită preoți catolici care să fie instituiți în noile provincii cucerite (Țara Românească și Moldova).
Semnalul ofensivei creștine a fost dat prin măcelul turcilor de la București, dar Sigismund nu se sfia să afirme că isprava n-a fost făcută de Mihai, ci de oștenii lui, fiind voievodul român „speriat de isprăvile dușmanului, șovăitor și nehotărât”.
Descrierile luptei de la Călugăreni, din broșurile contemporane germane, sunt variate.
Unele atribuie victoria contingentelor ardelene comandate de Alebert Kiraly, altele menționează vitejia oștenilor români, însă niciuna din aceste „Newe Zeitungen” nu menționează intervenția personală decisivă a lui Mihai Viteazul.
Un curier al lui Sigismund Bathory vestea la Roma victoria obținută, făgăduind că se va trimite Papei în curând steagul verde al Profetului cucerit la Călugăreni.
Ce nu știa tînărul și fanfaronul Sigismund era că Mihai trimisese steagul cu pricina Împăratului Rudolf al II-lea cu următorul mesaj:
„Și am câștigat un steag verde al Proorocului lor, Mohammed, foarte prețuit de dânsul pe care l-am trimis Măriei Sale Împăratului: nu știu dacă ardelenii îl vor fi lăsat să treacă”.
Broșurile la care facem referire sunt adevărate ziare ele epocii, Avviso, Newe Zeitung, Nachricht, Nouvelle, Lettera, Brief, Historia etc.
Izvoarele lor de informație erau foarte deosebite. Greutatea comunicațiilor – o scrisoare ajungea din Ungaria în Germania câteodată și după un an – făcea ca orice zvon să fie comentat cu sete și transmis cunoscuților.
Sursa. C. Gollner, Faima lui Mihai Viteazul în Germania, conferință ținută la cursurile de vară ale Universității Populare „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte
