De ce îi considera Georges Clemenceau „unelte ale germanilor” pe bolșevici?
Încheierea Tratatului de pace de la Brest-Litovsk între Puterile Centrale și Rusia a dat mână liberă Germaniei să atace Franța în primăvara și vara anului 1918, iar Clemenceau nu putea uita acest lucru.
„Tigrul” îi ura pe bolșevici și îi considera uneltele germanilor. Era oripilat de metodele lor și era îngrijorat, așa cum i-a mărturisit lui Balfour, că:
„Dacă bolșevicii și-ar fi trimis delegații la Paris, extremiștii ar fi fost încurajați, iar apoi clasele de mijloc ar fi intrat în panică. Acest lucru nu ar fi putut favoriza o atmosferă pozitivă la Conferința de Pace”.
Mai mult, premierul francez a avertizat că, dacă ceilalți lideri aliați vor insista să îi invite pe bolșevicii ruși la Conferința de Pace, el va demisiona.
Clemenceau contra lui Lenin și a revoluțiilor
Din punctul de vedere al lui Clemenceau, decizia lui Lenin de a încheia pacea cu germanii la Brest-Litovsk îi eliberase pe Aliați de toate promisiunile făcute Rusiei, inclusiv de cele referitoare la drepturile lor asupra strâmtorii strategice care facea legătura între Marea Neagră și Marea Mediterană. Clemenceau îl ura pe Lenin și pe restul bolșevicilor, deoarece, în opinia sa, aceștia au pervertit ideea de revoluție.
Delegații de la Paris erau preocupați de soarta Rusiei doar în măsura în care erau îngrijorați de tulburările sociale care aveau loc în apropierea granițelor lor. Francezii au fost susținători înfocați ai unei intervenții în Rusia la sfârșitul Primului Război Mondial, dar nu aveau resursele necesare. Guvernul francez a trimis un regiment mixt de francezi, greci și polonezi în portul Odessa de la Marea Neagră și au luptat împotriva unui grup de inamici format din bolșevici, naționaliști ucraineni și anarhiști. În curând, unii dintre soldații francezi din Odessa au căzut victime ale propagandei bolșevice. În cele din urmă, aceștia au fost evacuați cu mare dificultate din Odessa sub protecția armatei române. Mareșalul Foch a încercat să pună la cale tot felul de planuri de intervenție în Rusia împotriva bolșevicilor, folosind armate formate din polonezi, finlandezi, cehi, slovaci, români și chiar prizonieri de război ruși aflați încă în Germania, dar nimic nu s-a concretizat, pe de o parte pentru că soldații se opuneau ideii de a lupta în Rusia, iar pe de altă parte din cauza refuzului Marii Britanii și al SUA de a participa la o astfel de operațiune:
„Trebuie să continuăm să fim cu ochii pe ei [pe bolșevicii ruși]”.
Un „cordon sanitar” în jurul bolșevicilor
Prin urmare, francezii au adoptat strategia de izolare a bolșevismului. La Conferința de Pace de la Paris și în anii care au urmat, Franța a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a consolida statele vecine ale Rusiei, în special Polonia, România, dar și Cehoslovacia și Iugoslavia, pentru a forma un așa-numit „cordon sanitar”, în jurul bolșevicilor ruși.
Strategia a avut și alte avantaje pentru francezi, deoarece a contrabalansat puterea Germaniei și a construit o barieră în eventualitatea, pe atunci puțin probabilă, a unei alianțe între Germania și Rusia. Doar mareșalul francez Ferdinand Foch și Winston Churchill s-au numărat printre puținii delegați la Conferința de Pace de la Paris care au luat în serios o astfel de posibilitate.
