Evenimentul Istoric > Articole online > România regală > La ce se uitau bucureștenii în interbelic: Difuzarea filmelor la cinema
Articole online

La ce se uitau bucureștenii în interbelic: Difuzarea filmelor la cinema

cinematograf

În ceea ce privește tipul filmelor pe care bucureștenii îl puteau vedea în sălile de cinematograf ale vremii, paleta era destul de variată: existau love story-uri, cum ar fi Cuceritorul (cu Dorothy Wieck şi Willy Fritsch), care rula în 1933 la cinematograful Select, filmul de război (Pe frontul de vest nimic nou, sau în 1941, rulând la Scala, Biruitorii Aerului), filmul fantastic (King Kong, Bestia). În cinematografele de cartier, spre deosebire de cele din centru, rulau, la fiecare spectacol, două filme, un jurnal și o completare (o animație de Walt Disney de obicei).

La ce se uitau bucureștenii în interbelic: Difuzarea filmelor la cinema

Cinematografele din centru rulau un singur film, în premieră, și un jurnal. De exemplu, la Cinematografele Capitol și Roxy a avut loc, în 11 ianuarie 1932, premiera filmului Chemarea Dragostei, în regia lui Jean Mihail. Tot la aceste săli a avut loc un an mai târziu, în 15 Septembrie 1933, premiera filmului Trenul fantomă, de același Jean Mihail. Pentru a ne lămuri asupra atmosferei dintr-un astfel de cinematograf de la periferie, o mărturie a scriitorului Mircea Damian din 1935:

“Duminica mai ales, dacă intri în sală după a doua reprezentație, aerul te izbește în piept ca un pumn. E o căldură stătută şi miroase a sudoare şi tutun prost. Sala este tixită, scaunele toate ocupate, şi pe amândouă rândurile laterale lumea stă în picioare grămadă. (…) La cinematografele de periferie: toţi fumează, mănâncă bomboane şi se iubesc. Aici se prezintă sută la sută filme de aventuri şi poliţiste. Acţiunea este trepidantă, scenele se succed vertiginos. Publicul aplaudă sau huiduie după caz. Iar dacă se‘ntâmplă să se rupă filmul şi – se‘ntâmplă tocmai unde urmează un deznodământ sau în mijlocul unei bătălii crâncene – în sală izbucneşte  un vacarm îngrozitor”.

Așadar, în interbelicul românesc cinematograful s-a dezvoltat și a atras din ce în ce mai multă lume, începând să producă și filme de o calitate estetică validă, cinematografia rămânând totuși o artă aflată în stadiul de început. Spre sfârșitul perioade interbelice, numărul sălilor de cinema nu scade, ci continuă să crească în București, filme dintre cele mai diverse fiind difuzate în sălile de cinema. Cinematografia a devenit un domeniu bun pentru investiții și, chiar dacă în perioada aceea era considerată o artă inferioară teatrului, cinema-ul s-a perfecționat și a ajuns să fie gustat nu numai de public larg, poate mai puțin avizat, ci chiar de o parte a elitei.

Registration

Aici iti poti reseta parola