Generalul neînfricat de la Mărășești. Povestea eroică a comandantului român care a fost răpus de gripa spaniolă
Pentru rolul său crucial în victoriile de pe frontul românesc din vara anului 1917, a fost decorat spre sfârșitul războiului (octombrie-noiembrie 1918), cu „Ordinul Mihai Viteazul”, clasa a III-a, iar șeful misiunii militare franceze, Henri Mathias Berthelot, i-a acordat „Legiunea de Onoare”.
A absolvit școala militară în 1884 cu gradul de sublocotenent, ajungând la gradul de general de brigadă când România a intrat în Primul Război Mondial, în 1916. Era la comanda Diviziei 15 Infanterie, cu baza în Dobrogea, când s-a confruntat cu trupele germane, turcești și bulgare care atacau în sectorul Arabagi.
Transferat pe linia Carpaților, unde presiunea forțelor germane și austro-ungare devenise aproape insuportabilă, Eremia Grigorescu și-a condus divizia în bătălia de la Oituz, care, luptând sub deviza „Pe aici nu se trece”, a fost supranumită „Divizia de fier”. Generalul-maior Eremia Grigorescu a primit comanda Grupului Oituz-Vrancea (1916-1917), a Corpului 4 Armată (1917) și a Corpului 6 Armată (iunie 1917) și, ulterior, a Armatei 1 (1917). Conducerea sa a întărit hotărârea trupelor sale și a rezistat cu succes atacurilor înverșunate ale armatei germane conduse de generalul Friderich von Gerock (1916-1917).
Ofensiva armatei germane în Mărășești a început în dimineața zilei de 24 iulie/6 august, cu un bombardament violent de artilerie
După 14 zile de lupte grele, Armata 1 română, inițial în cooperare cu mai multe divizii ale Armatei 4 ruse, a respins puternica ofensivă a germanilor. Bătălia, prin durata, proporțiile și intensitatea ei, a fost cea mai mare de pe frontul românesc. Armata 1 română condusă de generalul Constantin Cristescu (până la 30 iulie/ 12 august), iar apoi de generalul Eremia Grigorescu, a obținut o victorie strălucită.
La sfârșitul războiului, generalul Kurt von Morgen, scria în memoriile sale:
„Rezistența inamicului, în special a românilor, a fost neobișnuit de puternică și s-a manifestat prin 61 de contraatacuri, în cele 14 zile de luptă. Cele mai multe dintre ele s-au încheiat în lupte de baionetă”.
În conștiința românească, bătălia rămâne o piatră de hotar pentru eroismul de care au dat dovadă soldați români precum căpitanul Grigore Ignat și generalul Eremia Grigorescu, dar și eroina de la Mărășești, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu.
La finalul bătăliei, generalul Eremia Grigorescu, adresându-se soldaților aflați sub comanda sa, a subliniat:
„Am avut un moment de bucurie: Timp de aproape două luni, prin rezistența îndârjită pe care ați arătat-o la Mărășești și Muncelu în fața asaltului inamic, ați făcut să se năruiască visul unei cuceriri ușoare a părții care ne-a mai rămas din scumpa noastră țară… La Siret, în focul urii răzbunătoare, fără să țineți seama de jertfa de sânge, ați cules cea mai mare dintre victorii. Ați făcut ca amintirea glorioasă a faptelor strămoșilor noștri să fie reînviată în mintea tuturor. Ați atras admirația lumii întregi… Din sângele vostru va răsări, curată și măreață, o țară românească pentru toți românii”.
Pentru o scurtă perioadă de timp a făcut parte din guvernul condus de generalul Constantin Coandă, în calitate de ministru de război (24 octombrie-28 noiembrie 1918).
Generalul Eremia Grigorescu a murit la scurt timp după terminarea războiului, la vârsta de 55 de ani, răpus de gripa spaniolă care se răspândise la nivel mondial. A fost înmormântat la Mărășești, inițial în cimitirul satului, apoi în mausoleul ridicat între anii 1923-1938, la locul luptelor sângeroase.
