S-a distins în mod special în cursul bătăliilor de la Oituz, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 15 Infanterie.
După Bătălia de la Mărășești, a vorbit armatei și a rostit aceste cuvinte memorabile:
„Timp de aproape două luni, prin rezistența îndârjită ce ați opus cu piepturile voastre la Mărășești și Muncelu năvălirii dușmanului cotropitor, ați făcut să se întunece visurile de cucerire ușoară a părții ce ne-a mai rămas din scumpa noastră țară.
La Siret, în focul urii răzbunătoare, nesocotind lipsa sângelui, ați smuls biruința cea mare, ați făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a străbunilor noștri, ați atras admirația lumii întregi.
Din sângele vostru se va ridica, curat și măreț, o țară românească a tuturor românilor”.
Pentru modul cum a condus Armata 1 în Bătălia de la Mărășești din vara anului 1917 a fost decorat cu clasa II a ordinului Mihai Viteazul:
„Pentru vitejia și destoinicia cu care a reușit să stăvilească ofensiva germană de la Mărășești, în vara anului 1917, luând comanda armatei în condițiuni foarte grele”.
Tot în perioada primului război mondial, o cunoaște pe Elena Negropontes, fiica lui George Ulise Negropontes, în conacul căreia din Oituz fusese instalat comandamentul Diviziei 15 Infanterie.
Din această relație s-a născut la Bârlad, la 20 noiembrie 1917, un copil, Dan Ulise Grigorescu, devenit peste ani un apreciat artist fotograf.
În anul 1918 Eremia Grigorescu a divorțat de prima soție și s-a căsătorit cu Elena Negropontes, recunoscând totodată și copilul.
în anul 1919, cu puțin înaintea morții generalului, Elena și Eremia Grigorescu au fost nași, pe 17 februarie 1919, la căsătoria căpitanului de artilerie, în regimentul principelui Carol, Ion Tâmpeanu cu cea care avea să devină celebra Elena Lupescu.
Fiu de învățător
Eremia Grigorescu s-a născut în familia unui învățător de țară dintr-un sat de lângă Târgu Bujor, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai familiei.
A urmat școala primară și gimnaziul la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, între 1870-1878, iar ulterior Liceul Național din Iași, între 1878-1881.
În pofida dificultăților materiale cauzate de decesul timpuriu al tatălui său, reușește să-și finalizeze studiile gimnaziale și liceale.
După susținerea bacalaureatului s-a înscris la Facultatea de Medicină și de Științe din cadrul Universității din Iași.
Elena Arapu
Pentru a se putea întreține în facultate a fost nevoit să dea meditații, prilej cu care a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Elena Arapu, care provenea dintr-o familie de militari.
Acest fapt l-a determinat să renunțe la studierea medicinei și să aleagă cariera militară, în urma admiterii în anul 1882 la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București.
La terminarea școlii militare se va căsători cu Elena Arapu, la 15 noiembrie 1886, devenită între timp profesoară de matematică, în urma absolvirii Universității din Iași.
A fost prima femeie absolventă a acestei universități.
Împreună au avut cinci copii: Traian, viitor general de artilerie, Romulus, deputat liberal, fost ofițer demisionat din armată la gradul de căpitan, Aurelian, inginer, Lucreția – căsătorită cu profesorul universitar Ioan Ursu și Margareta – căsătorită cu viitorul colonel medic Constantin Mihăilescu. 21 iulie 1919, București, România)
Generalul Eremia Grigorescu a murit pe 21 iulie 1919, în București, din cauza gripei spaniole.
A fost înmormântat în cimitirul ostașilor de la Mărășești.
La 29 august 1924, generalul Grigorescu a fost reînhumat în sarcofagul central din Mausoleul de la Mărășești.
Pe placa tombală este înscrisă inscripția:
„Străjerii de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaș făcând stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz și Cașin: «Pe aici nu se trece»”.
