Inițial, România a aderat la Tripla Alianță din cauza amenințării reprezentate de Imperiul Rus. România și-a câștigat independența după ce a participat ca aliat al Rusiei în războiul împotriva Imperiului Otoman din 1877-1878. Când acesta s-a încheiat, Imperiul Rus s-a întors împotriva României și a forțat-o să renunțe la sudul Basarabiei în schimbul Dobrogei. Cu toate acestea, țara și-a câștigat independența și a fost proclamată regat în 1881, dar a căutat o alianță pentru a-și securiza granițele împotriva marelui vecin de la est. Doi ani mai târziu, România s-a alăturat Triplei Alianțe (Germania, Austro-Ungaria, Italia). Alianța a fost reînnoită de mai multe ori, ultima dată în 1913, dar nu a fost adusă în atenția poporului român din cauza sentimentului pro-francez covârșitor al acestuia, dar și din cauza modului în care maghiarii îi tratau pe cei trei milioane de români din Transilvania. Carol I își dorea să intre în război alături de Germania.
Va intra România în război?
Consiliul de Coroană, convocat la 3 august 1914 de către Regele Carol I al României, s-a întrunit pentru a decide poziția pe care țara o va adopta față de conflict. Consiliul a avut loc la reședința de vară a regelui de la Sinaia, iar printre participanți s-au numărat membri ai Guvernului, politicieni cu experiență, lideri ai partidelor parlamentare etc. Încă de la început, Regele Carol I a fost categoric împotriva neutralității și a dorit să intre în război de partea Puterilor Centrale, în baza prevederilor stipulate în acord. El a fost susținut de unul dintre cei mai mari adversari ai săi, Petre. P. Carp. Premierul Ionel Brătianu a pledat în favoarea neutralității și a fost susținut de politicieni apropiați de Antanta, printre care Take Ionescu, care susținea că tratatul prevedea intrarea României în război doar în cazul în care Puterile Centrale erau atacate, ceea ce nu a fost cazul, deoarece Germania și Austro-Ungaria au atacat mai întâi Serbia. Faptul că și Italia și-a declarat neutralitatea, deși era legată de Puterile Centrale printr-un tratat similar cu cel al României, a cântărit mult în adoptarea deciziei finale de neutralitate. Regele Carol I a acceptat decizia Consiliului, deși a fost vizibil afectat de faptul că România nu va intra în război alături de țara sa natală, Germania.
Una dintre cele mai relevante mărturii a fost lăsată de Wilhelm Muehlon (jurist și diplomat german, director adjunct al uzinelor Krupp, numit în 1915 comisar special al administrației Reich-ului pentru statele balcanice) în jurnalul său publicat sub titlul „Die Verheerung Europas” [Dezolarea Europei]:
Viena, 9 septembrie 1914
Am vorbit cu câțiva români. Mi-au spus că nu se poate conta pe o intervenție a României de partea Austro-Ungariei. Dacă mai contează, regele Carol I a încercat să forțeze acest lucru, pentru ca România să participe de la început, dar nu a găsit niciun guvern dispus să sprijine o asemenea politică. Starea de spirit a țării este în întregime de partea francezilor, nici măcar rușii nu mai sunt detestați ca odinioară. În toate straturile societății mocnește o adevărată ură împotriva maghiarilor.
Ochii românilor nu sunt îndreptați spre Basarabia, ci spre Transilvania. […] Ei se tem, totuși, să se încurce prea mult cu Rusia. A nu lua partea nimănui este o politică care poate fi aplicată în România, dar întreaga țară se va ridica împotriva celor care ar vrea să fie de partea Austro-Ungariei. Apropierea de Germania este posibilă doar dacă ar fi existat o altă Austrie și o altă Ungarie cu care să se confrunte. În această privință, este sigur că Monarhia duală nu va mai face acum concesii importante. România va aștepta mai degrabă decât să aleagă o tabără, pentru că asta ar însemna să se expună invaziei trupelor inamice și să mute o mare parte din teatrul de război pe teritoriul României. O mare impresie asupra României a făcut-o atitudinea Italiei. Din tot ceea ce am auzit cu această ocazie, se poate fi destul de sigur că se poate conta pentru mult timp pe neutralitatea României. Va mai trece ceva timp până când se va decide de ce parte să se alăture, dacă o va face vreodată. [Românii] vor privi cu calm un eventual război împotriva Rusiei pornit de Turcia, mai ales dacă războiul va avea loc în Asia. Îmi place să cred că România va rămâne imperturbabilă chiar și atunci când Bulgaria va merge împotriva Serbiei, deși nu este clar ce fel de decizii vor fi luate atunci când se vor relua tulburările în întreaga Peninsulă Balcanică. Cu austriecii cu care am discutat, atitudinea României este perfect explicabilă: Austria-Ungaria a comis multe greșeli politice, inclusiv față de români. Pentru care numai ungurii sunt de vină. Ei vorbesc de rău Ungaria”.
Bolnav și descurajat de turnura evenimentelor, Carol I avea să moară la 10 octombrie 1914. Nepotul său, Ferdinand, în vârstă de 49 de ani, avea să devină noul rege al României.
Moartea regelui Carol I al României
Același Wilhelm Muehlon a scris despre moartea Regelui Carol I al României:
„27 octombrie 1914
Moartea bătrânului rege al României nu a adus nicio schimbare vizibilă în atitudinea acestei țări. Faptele nepotului său, noul rege, sunt încă de așteptat. Soția sa este considerată o prietenă a dușmanilor Germaniei. Un român care a stat de vorbă cu mine în aceste zile a arătat că nu prețuiește simpatiile dinastiei și a spus că românii îi vor spune monarhului ce simpatii trebuie să aibă. Aceasta este și impresia mea. Chiar și bătrânul rege a trebuit să fie din ce în ce mai atent la ce ton adoptă țara sa, și mai puțin el a fost cel care a dat tonul. Pentru cel care nu are înțelegere pentru dorințele românilor din afara granițelor, România va fi, în cel mai bun caz, un prieten fără voie sau un dușman la pândă”.
