”Neo-comuniști”, ”comuniști cu față umană”, ”perestroikiști”, spuneți-le cum vreți, mulți din cei intrați în structura noii puteri aveau legătură cu PCR. Acum toți pe care-i întrebi spun că s-au prins din prima că e și o lovitură de stat în paralel cu revoltele populare, că nu au votat cu ”neo-comuniștii”, dar adevărul îl găsiți în arhivele Autorității Electorale: pe 20 mai 1990, peste 80% au votat cu oamenii puterii instalate pe 22 decembrie.
În primele zile, însă, sigur erau și mai puțini cei care simțeau că e ceva în neregulă. Acei puțini, vocali, totuși, au fost considerați de americani drept un indiciu important.
Ca de fiecare dată, înainte de a publica un fragment din actul desecretizat de CIA în cadrul unui lot legat de împlinirea a 30 de ani de la căderea comunismului, trebuie să reamintim că National Intelligence Daily este un raport zilnic întocmit de ofițerii de analiză care folosesc toate informațiile relevante culese în ziua precedentă de serviciile secrete. Raportul ajunge pe masa președintelui, George H. W. Bush, la acea dată.
Repet, nota de astăzi este din 28 decembrie 1989.
”Noul regim consolidează securitatea
Guvernul face în continuare progrese minime în a elimina ”nemuritorii” (diehards – aluzie la seria cu Bruce Willis n.n.) din securitate, dar românii sunt tot mai sceptici privind dominația comuniștilor în noul guvern.
Marți, noul guvern a trecut forțele de securitate în subordinea Ministerului Apărării și a stabilit un deadline până la care să se predea forțele de securitate. Guvernul a cerut deasemenea civililor să dea înapoi armele împărțite pentru a îl contracara pe Ceaușescu.
(fragment rămas secret n.n.) aproape jumătate din membrii Securității din Timișoara au fost omorâți, capturați sau au scăpat.”
Este interesant că, în absența surselor alternative de informare, americanii considerau corecte informațiile venite dinspre Frontul Salvării Naționale că în țară se mai duceau lupte cu securiști rebeli sau susținători civili ai lui Nicolae Ceaușescu. În realitate, nu exista nicio luptă, dar asta aveam să aflăm toți mai târziu, cu atât mai mult americanii care abia își făceau primele contacte oficiale, după patru decenii de Război Rece.
”Între timp, vice-președintele Mazilu (Dumitru Mazilu n.n.) a spus ieri că România nu mai este un stat comunist. Declarația sa se poate să fi fost provocată de o demonstrație de marți a studenților care protestau împotriva refuzului oficialilor guvernamentali din Craiova de a de a se întâlni cu liderii studenților și împotriva excluderii liderilor mai tineri pro-democrație din posturi guvernamentale, la București și în alte orașe.
Comentariu: Noul guvern caută un modus vivendi cu forțele de securitate împrăștiate prin țară (…) pentru a înceta amenințările cu o contra-lovitură și pentru a restabili ordinea. În unele cazuri este posibil să se ofere amnistia în schimbul unei predări rapide, între timp sunt continuate acțiunile militare din stradă pentru a fi satisfăcută dorința publică de răzbunare.
Bunăvoința de a preda armele abia primite va fi un indicator al încrederii în noul guvern. Demonstranții continuă să se plângă de felul în care a fost făcut guvernul și probabil acest lucru nu va fi oprit de declarația lui Mazilu. Probabil că vor trebui incluși la vârful conducerii și non-comuniști pentru a preîntâmpina proteste și mai mari după ce a trecut euforia căderii lui Ceaușescu.”
Ca și în cazul notei în care CIA nu avea confirmări oficiale privind arestarea, pe 22 decembrie 1989, a Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu, se observă și în această notă cum sursele de informații ale Washington-ului erau ”prizonierele” comunicărilor primite, pe diverse canale, de la puterea nou-instalată. Luptele încetaseră de mult, aproape imediat după execuția fostului președinte și a soției sale, dacă se mai trăgea pe undeva, erau accidente și nu acțiuni coordonate. Practic, incidente mortale cu arme de foc au fost până în ianuarie, dar toate au fost lămurite și îndosariate ca accidente.
E interesant să le parcurgeți și pe celelalte, pentru a vedea cum au evoluat informațiile prelucrate de ofițerii de analiză din 19 până în 28 decembrie 1989.
CIA nu anticipa căderea rapidă a lui Ceaușescu după revoltele de la Timișoara, link AICI.
Ceaușescu poate scăpa, credeau americanii pe 20 decembrie 1989, link AICI.
Națiunea înfruntată de Ceaușescu! Exclamă americanii pe 21 decembrie, link AICI.
After Ceaușescu, who? Se întreabă CIA. Primul de pe lista lor avea să moară până să ajungă lista pe masa lui George H. W. Bush, link AICI.
La o zi după arestarea fostului președinte, CIA nu avea confirmări oficiale de la noile autorități din România, link AICI.
Căderea lui Ceaușescu a detensionat relațiile cu Ungaria și a adus ”amenințarea” unirii cu Moldova, link AICI.
