Ce a declarat Erich von Falkenhayn despre planul ambițios al Armatei Române în Transilvania?
Pe data de 27 august 1916, la ora nouă seara, ministrul plenipotențiar român la Viena, Edgar Mavrocordat, a transmis autorităților austro-ungare declarația de război a României. În aceeași seară, la ora zece și jumătate, vestea că România a declarat război Austro-Ungariei, a fost adusă la cunoștința împăratului Wilhelm al II-lea, care „și-a pierdut cumpătul” și a declarat că „războiul era pierdut pentru Germania”.
În ciuda faptului că a interpretat greșit data intrării României în conflict, șeful Statului Major german, Erich von Falkenhayn, nu ignorase această posibilitate.
Cu toate acestea, el a fost demis din funcție urmând ca în cele din urmă să ajungă să lupte împotriva României
Trei armate românești, cu un total de aproximativ 400.000 de soldați, urmau să ocupe Transilvania, unde se estima că rezistența soldaților austro-ungari nu depășea 100.000 de oameni. Soldații români trebuiau să avanseze în Transilvania în etape, conform unui calendar strict stabilit de Ipoteza Z. Astfel, în prima etapă, la 25 de zile de la mobilizare, armatele trebuiau să ajungă la râul Mureș, ceea ce ar fi scurtat frontul de la 900 km la 300 km. În a doua etapă, la 30 de zile de la mobilizare, soldații români trebuiau să-și continue înaintarea către nord și vest, spre Cluj, Dej și Munții Apuseni. În faza a treia, la 39 de zile de la mobilizare, militarii trebuiau să intre în câmpia maghiară, în zona Oradea – Debrețin.
În schimb, realitatea din teren s-a dovedit total diferită. Prima Armată Română a ajuns până la marginea Sibiului, fără a-l ocupa. Armata a II-a a avansat și a ocupat Brașovul și Făgărașul. Armata de Nord a intrat în partea de est a Transilvaniei și a ocupat Toplița, Târgu Secuiesc îndreptându-se spre Târgu Mureș.
Regruparea Puterilor Centrale
Puterile Centrale au decis să trimită urgent în Transilvania trupe de pe alte fronturi. Aproape 22 de divizii au sosit în Transilvania. Trupele care soseau aveau multă experiență acumulată în cei doi ani de lupte grele. Germanii au preluat comanda generală, Armata 1 germană din Transilvania fiind împărțită în două: la nord, Corpul 1, sub comanda generalului Curt von Morgen, iar la sud, Corpul 39, comandat de generalul Hermann von Stabs. La 6 septembrie, a fost creată Armata a 9-a germană, sub comanda lui Erich von Falkenhayn.
Iată ce spunea Erich von Falkenhayn despre acțiunea trupelor române în Transilvania:
„Marșul nostru pe Mureș s-a întins până la sfârșitul lunii septembrie (1916). Un atac rapid din partea românilor l-ar fi spulberat. (…) În timp ce așteptam ca rușii să se decidă dacă vor trece sau nu Carpații, armata română înainta în pas greoi. Intenția Rusiei și a României era să coboare în linie dreaptă între Carpați și Dunăre, până la câmpiile joase ale Ungariei. Dar, pentru aceasta, trebuiau trimise importante forțe rusești peste Carpați. Iar românii, acționând energic împotriva concentrării noastre de trupe, ar fi trebuit să le deschidă rușilor trecătorile Carpaților. Ei au făcut exact contrariul. Nefiind obișnuiți cu războiul pe scară largă, nu au știut să profite de circumstanțele favorabile care li se ofereau mereu. S-au mișcat foarte încet și astfel au pierdut mult timp. Fiecare zi ne aducea noi avantaje! Rușii lucrau, de asemenea, fără nicio urmă de rațiune. Preferau să se grăbească spre Carpați decât să tragă o lovitură prin Moldova spre flancul nostru expus. Intrarea României în campanie s-a produs fără o strategie clară, iar colaborarea cu Rusia părea compromisă”.
