Strategia Puterilor Centrale în privința României din memoriile generalului Erich von Falkenhayn
Falkenhayn notează că, încă din toamna anului 1914, liderii militari germani nu mai erau convinși că România se va alătura Puterilor Centrale și au ridicat problema unui atac asupra țării la începutul primăverii anului 1915, deoarece oficialii de la București îngreunau accesul armamentului german în Turcia. Cu toate acestea, s-a considerat că „atâta timp cât presiunea rusă era exercitată cu forță maximă în Ungaria și Galiția, o operațiune împotriva României și prin România nu era posibilă. Forțele necesare nu puteau fi puse la dispoziție, deși se aprecia faptul că, ținând cont de lipsa de arme și muniții din armata română, capacitatea de rezistență a acesteia era semnificativ redusă”.
Falkenhayn afirma că la sfârșitul verii anului 1915 s-a pus din nou problema deschiderii unui drum spre sud-est și a fost nevoie să se decidă dacă acest lucru se va face prin Serbia sau prin România. Odată cu intrarea Bulgariei în război de partea Puterilor Centrale și cu capitularea Serbiei, această dilemă a fost rezolvată, dar a apărut una nouă. Dorința Bulgariei de a ataca a fost limitată doar de incapacitatea armatei bulgare de a purta un război pe două fronturi, împotriva României și Greciei.
În timp, poziția dură a României în ceea ce privește tranzitul de arme germane către Turcia a fost atenuată. Cu toate acestea, în ianuarie 1916, după vizita țarului Ferdinand al Bulgariei la Statul Major General german, s-a hotărât ca României să i se dea un ultimatum.
Falkenhayn susține că a renunțat la ideea transmiterii ultimatumului din două motive
În primul rând, pentru că trupele bulgare de pe frontul de la Salonic sufereau mari greutăți, fără a lua în considerare nici măcar dificultatea de a le transporta de la Salonic la nord, la granița cu România. În al doilea rând, România și-a îndeplinit impecabil obligațiile economice față de Germania. „Puteau oare Puterile Centrale să reziste în acel an 1916 fără alimentele și petrolul oferit de România? Ar fi putut Germania să susțină Frontul de Vest pe Meuse și Somme dacă rezervele sale reduse ar fi fost trimise la Marea Neagră?”, se întreabă Falkenhayn.
Intrarea României în război, determinată de un eveniment care „nu putea fi prevăzut”.
În ceea ce privește momentul intrării României în război, Falkenhayn a consemnat următoarele: „Intrarea României în război de partea Antantei nu putea fi o chestiune care să poată fi prevăzută și nici anticipată: … pătrunderea pe frontul austro-ungar în vara anului 1916, în condițiile în care, pe teatrul de operațiuni din est, rușii nu aveau superioritate numerică”. Falkenhayn se referă la ofensiva trupelor rusești conduse de generalul Brusilov, lansată la 4 iunie 1916, care i-a adus pe ruși aproape de Pasul Cârlibaba din Carpații Orientali.
