4 iulie 1942: Cucerirea Sevastopolului de către forțele germane și române. Mesajul lui Erich von Manstein către Ion Antonescu
Deși a fost încheiată cu o victorie, cucerirea Sevastopolului le-a luat germanilor mult mai mult timp decât anticipaseră la începutul asediului, iar contribuția soldaților români a avut un rol important la obținerea victoriei. Potrivit unei postări a distinsului istoric Alesandru Duțu pe pagina personală de Facebook, situația acestei bătălii extrem de importante pentru frontul de sud a stat în felul următor:
- Armata 11 germană raportează Grupului de armate ,,Sud” că trupele germane și române au pierdut în bătălia de la Sevastopol 1 132 ofițeri, 34 427 subofițeri și trupă, din care 5 934 morți (249 ofițeri și 5 685 subofițeri și trupă), 27 757 răniți (872 ofițeri și 26 885 subofițeri și trupă) și 1 868 dispăruți (11 subofițeri și 1 857 subofițeri și trupă) şi că a consumat 46 573 tone de muniție și 2 052 tone de bombe aruncate.
- Aviația germană a executat 23 751 misiuni, a doborât 123 de avioane inamice și a distrus 18 la sol, a scufundat numeroase nave de război și comerț.În acest timp au fost ocupate 3 597 cazemate şi demontate 137 000 de mine.
După terminarea bătăliei pentru Sevastopol (începută în noiembrie 1941), mareşalul Ion Antonescu trimite următoarea telegramă generalului Gheorghe Avramescu, comandantul Corpului de munte:
,,Lupta pentru cucerirea Crimeei luând sfârşit, după bătălii şi grele sacrificii, Patria, prin mine, vă exprimă gratitudinea şi recunoştinţa ei. Poporul se înclină cu recunoştinţă în faţa nenumăratelor şi sfintelor morminte pe care se vor rezema de-a pururi dreptul şi dreptatea noastră. Arătaţi generalilor, ofiţerilor şi soldaţilor care au luptat la Feodosia, Kerci şi Sevastopol toată admiraţia şi recunoştinţa mea. Ei au înscris în Crimeea una din cele mai glorioase pagini din istoria neamului nostru şi prin aceasta au binemeritat de la Patrie”.
La rându-i, generalul (viitor feldmareşal) Erich von Manstein, comanndantul Armatei 11 germane, telegrafiază mareșalului Ion Antonescu:
,,Vă raportez căderea cetății Sevastopol. Diviziile românești, pe care am avut onoarea să le conduc aici, și-au îndeplinit întrega datorie și prin cucerirea Balaklavei au adăugat noi frunze de lauri la cununa lor de glorie. Au contribuit în mod esențial la succes: cucerirea înălțimilor principale din jurul Bastionului II, atacat într-un extrem de greu teren păduros, precum și asaltul asupra înălțimii Sapun, efectuat de diviziii românești. O altă divizie română a pătruns împreună cu marile unităţi germane în Sevastopol. Mă gândesc cu profundă recunoștință la jertfele diviziilor din Corpul de munte român aduse pentru victoria comună din Crimeea”.
Modificarea radicală a raportului de forţe la flancul sudic al frontului germano-sovietic şi în bazinul Mării Negre a permis dirijarea efortului militar spre Caucaz şi cursul inferior al râului Volga
La 6 iulie, maiorul Vasile Scârneci, comandantul Batalionului 3 vânători de munte, va vizita (împreună cu locotenent-colonelul Virgil Citirigă) ce a mai rămas din Sevastopol:
,,Intrăm în oraș. În dreapta, un vast cimitir care înainte trebuie să fi fost frumos orânduit. Acum este complet răvășit de proiectile și de tancuri. Nici morții nu au fost cruțați… În piața din fața Clubului cadeților marinei, într-un fost frumos parc, în amfiteatru, o impozantă clădire puțin ruinată. Un uriaș soclu de marmură pe care a fost o statuie imensă, durată în bronz, a lui Lenin, cu multe și interesante basoreliefuri. Acum este sfărâmată și împrăștiată prin parc. Două mâini uriașe ies din asfaltul de lângă soclu. Trecem apoi prin portul militar. Trebuie să facem adevărate escaladări, căci străzile sunt barate de dărâmături. Și aici în port, totul numai ruine. În apa mării, o mulțime de epave. Orașul, așezat pe mai multe coline, pare să fi fost mare, frumos, impozant. Acum este o ruină. Câteva golfuri intră adânc în uscat… O mulțime de femei, bătrâni, copii scormonesc acum prin dărâmături și adună ce brumă se găsește. Miroase tare a fum și carne prăjită. Aici a fost nu demult cetatea inexpugnabilă a Sevastopolului”.
Mai multe informații pot fi regăsite cu ajutorul cărții: Adrian Pandea, Eftimie Ardeleanu, Românii în Crimeea, 1941-1944, Editura Militară, Bucureşti, 1995.
