22 decembrie 1917: Încep la Brest-Litovsk negocierile de pace ruso-germane
Liderul delegației ruse a fost Leon Troțki, comisarul bolșevic al poporului pentru relații externe. Max Hoffmann, comandantul forțelor germane de pe Frontul de Est, a fost unul dintre negociatorii principali din partea germană. Principala divergență de opinie la Brest-Litovsk a fost legată de încetarea cedării de terenuri rusești către germani – rușii au cerut o pace fără anexiuni sau despăgubiri, iar germanii nu au fost dispuși să cedeze în acest punct. În februarie 1918, Troțki a anunțat că îi retrage pe ruși din negocierile de pace, iar războiul a început din nou.
Întrucât până la 18 ianuarie nu se înregistrase niciun progres substanțial, generalul german Max Hoffmann a prezentat cu fermitate cererile germane, care includeau înființarea de state independente în teritoriile poloneze și baltice care aparțineau anterior Imperiului Rus și în Ucraina. Leon Troțki, șeful delegației sovietice din 9 ianuarie, a cerut o pauză (18-30 ianuarie). El s-a întors la Petrograd, unde i-a convins pe bolșevicii reticenți (inclusiv pe Lenin) să adopte o politică în cadrul căreia Rusia va părăsi războiul, dar nu va semna niciun tratat de pace („nici război, nici pace”).
Din nefericire pentru Rusia, odată cu reluarea luptelor, Puterile Centrale au preluat rapid controlul asupra celei mai mari părți a Ucrainei și a Belarusului. Speranța bolșevicilor că muncitorii din Germania și Austria, jigniți de ambiția teritorială evidentă a guvernelor lor, se vor ridica în rebeliune în numele proletariatului internațional a dispărut curând. La 3 martie 1918, Rusia a acceptat condiții de pace chiar mai dure decât cele propuse inițial, pierzând Polonia, Lituania și statele baltice în favoarea Germaniei.
Între timp, Finlanda și Ucraina au văzut în slăbiciunea Rusiei o oportunitate de a-și declara independența. În total, Brest-Litovsk a privat noul stat al lui Lenin de zeci de mii de kilometri de teritoriu și de o treime din populația sa, adică 55 de milioane de oameni.
