De ce tocmai Mexic ?
Expulzat din partid și din țara sa, Troțki a plecat în exil în Turcia în 1929, urmând ca apoi să ajungă în Franța și în Norvegia.
Considerat de Vladimir Ilici Lenin cel mai capabil om care ar putea conduce Uniunea Sovietică, Leon Troțki a reprezentat cea mai mare amenințare pentru Iosif Stalin. Cei doi fiind într-un conflict permanent, Stalin a decis să fie îl înlăture pe Troțki din toate pozițiile importante. Cât timp a locuit în Norvegia, guvernul a întâmpinat presiunile sovietice. În căutarea stabilirii unor acorduri comerciale în august 1936, semnarea acestui acord a fost condiționat de două acțiuni împotriva lui Troțki și a soției sale: arestul la domiciliu și interzicerea oricărui tip de comunicare cu populația.
Curentul troțkist care s-a manifestat în mai multe țări a încercat să-i găsească fostului lider un loc în care să își petreacă ultimii ani din viață. Singurul guvern care a îndrăznit să deschidă ușile inamicului lui Stalin a fost cel din Mexic. Generalul Lazaro Cardenas a acceptat imediat să îi ofere azil ca refugiat politic.
Însă, această decizie nu a rămas fără ecou. Unii au susținut-o, alții au respins-o. Primele pagini ale ziarelor anunțau că expulzații stalinismului își vor găsi locul în Mexic. Răspunzând pozitiv la reacțiile alarmante naționale și internaționale care avertizau asupra riscului, tulburărilor și modificărilor care ar putea apărea, Lazaro Cardenas a decis ca troțkiștii mexicani să se abțină de la „organizarea de demonstrații care ar putea provoca ciocniri cu elemente ostile domnului Troțki”.
Pe 9 ianuarie 1937, Troțki și soția sa, Natalia, au ajuns la Tampico, de unde au fost mutați în Mexico City, fiind găzduiți de Diego Rivera și Frida Kahlo.
Obsesia lui Stalin
Troțki și-a dedicat zilele de exil scrisului despre Uniunea Sovietică, a revoluției care a avut loc acolo și asupra problemelor mondiale, cum ar fi nazismul și fascismul, care aveau Europa sub control.
A locuit împreună cu soția sa, în casa lui Frida și Diego timp de doi ani, până când s-au mutat la câteva străzi distanță. Cu toate acestea, nimic nu l-a putut salva de planurile pe care dușmanii săi le aveau pentru el. Deși era departe de URSS, ideea eliminării acestuia era încă în vigoare, existând un ordin din partea lui Iosif Stalin de a-l asasina.
Un prim atac a avut loc pe 24 mai 1940, când un grup de bărbați conduși de pictorul David Alfaro Siqueiros au tras în casa acestuia. În ciuda sutelor de gloanțe trase, cuplul Troțki a reușit să supraviețuiască. Împreună cu cei doi, mai locuiau agenți de pază, muncitori, dar și o secretară, Silvia Ageloff. Aceasta a fost slăbiciunea pe care au găsit-o sovieticii pentru a fi îndeplinit ordinul lui Stalin. Un tânăr a început să o curteze, au devenit prieteni, a intrat în casă, le-a câștigat încrederea, iar sub acest pretext, după ce i-a oferit lui Troțki un text pe care să-l citească, l-a lovit puternic în cap. Și de această dată Troțki reușise să scape. Însă nu pentru mult timp.
O zi mai târziu, Ramon Mercader a reușit să realizeze dorința lui Stalin de a-l elimina pe Troțki, înfigându-i un piolet în cap. În momentul în care s-au auzit strigătele disperate ale lui Troțki, agenții de pază au sărit să îl omoare pe atacator. Atunci, Troțki ar fi spus “Nu-l ucideți. Acest om are de spus o poveste.”
Troțki nu a murit imediat, ci abia a doua zi, pe 21 august 1940. Cenușa acestuia a rămas în casa din Coyoacan, unde și-a trăit ultimele zile din viață.
