Ungrovlahia, Maurovlahia și Mitropolia. Modul de raportare și legitimare al domnitorilor români în fața puterilor externe
Vlad călugărul este domnul în timpul căruia este inclusă în titulatură denumirea de ,,domn al Țării Românești” în două documente. Toate aceste denumiri erau adresate unei audiențe externe. Prin urmare, domnii munteni voiau să-și legitimeze puterea prin raportarea la Bizanț doar în fața propriilor lor supuși. Hașdeu e primul care remarcă că doar în documentele latine nu apare denumirea de ,,Ungrovlahia”.
Denumirea de Țara Românească o înlocuiește pe cea de Ungrovlahia atât în actele cu un caracter informal (scrisori către sibieni si brașoveni, porunci), cât și în danii (hrisoave, acte solemne) de la sfârșitul secolului al XV-lea 15. În documentele interne emise, pana în 1580, domnii utilizează denumirea de Ungrovlahia în titulatur, cu o excepție în 1524.
De la un punct încolo, domnii munteni au început să se intitulează ,,ai toată Ungrovlahiei” nu pentru că voiau sa se legitimeze prin recursul la trecutul bizantin sau la puterea imperială din Bizanț, ci pentru că predecesorii lor purtaseră la un moment dat această titulatură, la fel după cum limba de cancelarie a fost vreme de secole slavona, pentru că la începuturi primele documente au fost emise în această limbă, în vremea lui Vladislav din jurul lui 1370.
Primii mitropoliți atestați datează din vremea lui Mircea cel Bătrân ca martori ai unei dani. Termenul de ,,vlădica” regăsit în documente era echivalentul mitropolitului. Iachint este cel dintâi mitropolit al Valahiei. Primul document extern păstrat trimis de un mitropolit din Țara Românească datează din 1480, și era o scrisoare către orașele săsești și către voievodului Transilvaniei.
În 1541, Varlaam se intitulează pentru prima dată ,,exarh al tuturor plaiurilor”, denumire pe care patriarhii de la Constantinopol o folosesc de la începuturi. Eparhia Moldovei, înființată în 1386-87 sau 1391, apare în actele patriarhale fie sub denumirea de Maurovlahia, fie sub cea de Rusovlahia, abia în 1401 impunându-se cea de Moldovlahia. În Moldova, puterea ecleziastică a fost denumită prin raportare la puterea politică, în vreme ce în Muntenia raportul a fost invers. Spre 1550, autoritatea mitropoliților se sprijinea pe cea a domnilor, nu invers.
