Deși nu este aurul Rinului, tezaurul de pe fundul Ronului a suscitat deja interesul piraților.
Descoperită în octombrie 2018, la Arles, în străfundurile Ronului, fabuloasa epavă a unei ambarcațiuni romane din secolul al IV-lea este amenințată de interesul crescând manifestat pentru sit, după difuzarea unui documentar pe acest subiect în luna martie.
Ascunsă sub apele agitate ale fluviului, epava așteaptă întoarcerea arheologilor subacvatici care au descoperit-o cu trei ani în urmă, scrie Le Figaro.
Dat fiind că, acum câteva săptămâni, au avut deja loc intruziuni la depozitul unde se află o parte a obiectelor scoase din apă, cercetătorii așteaptă și ei cu nerăbdare unda verde pentru a reveni la fața locului.
Și speră să găsească intacte vestigiile subacvatice.
Două spargeri
„Au avut loc două spargeri succesive, pe 1 și 6 aprilie”, spune Luc Long, șeful lucrărilor de cercetare. „Prima oară au spart un geam și au putut fura întinzând mâna. A doua oară, după șase zile, au mers până acolo încât au spart ușa.”
Din fericire, prețiosul tezaur monetar din corabie – mii de monezi romane din bronz, aur și argint, din vremea domniei lui Constantin al II-lea (337-340), precum și lingouri și alte obiecte prețioase, nu se găseau acolo, fiind depozitate la loc sigur.
Hoții au plecat cu o parte a pieselor arheologice descoperite în alte situri, mai ales cioburi ceramice și fragmente de amforă.
Directorul cercetărilor nu are nici o îndoială că spargerile au fost inspirate de documentarul Comoara Ronului, difuzat pe canalul France 5 la o oră de vârf, consacrat descoperirii epavei.
În ciuda precauțiunilor luate de realizatorii filmului pentru a nu divulga locul exact al sitului, „este clar că i-a putut incita pe localnici, care au putut recunoaște clădirea, să treacă la acțiune”, spune arheologul, care a participat el însuși la realizarea documentarului.
Pandemie și birocrație
Întrerupte de mai mulți ani, cercetările epavei întreprinse de către echipele Departamentului de Cercetări Subacvatice și Submarine (DRASSM) nu au putut fi reluate încă.
Așadar, este imposibil de știut dacă nu cumva, ca și depozitul, epava a fost vizitată de jefuitori.
După cum explică Luc Long, întârzierea reluării cercetărilor este cauzată de pandemie, de „încetineala administrativă”, dar și de toanele schimbătoare ale Ronului, care nu ușurează munca arheologilor.
„Fluviul s-a arătat mai ostil decât în anii trecuți. S-a ajuns de la o vizibilitate de 40 de centimetri, ceea ce deja nu era prea grozav, la 30 și uneori chiar la 10. Or, la 10 centimetri, nu se poate lucra.”
Însă ostilitatea fluviului și restricțiile sanitare nu îi împiedică ce cei mai temerari pirați să acționeze, pirați cu care DRASSM are întotdeauna mult de furcă.
Pirații arheologici
„Jafurile sunt endemice în mări și fluvii”, se plânge Luc Long. „Am fost deja chemați să percheziționăm pirați și să-i prindem în flagrant, având în cale vestigii așezate atent în lăzi.”
Perspectiva de a se petrece același lucru și la Arles este cu atât mai înspământătoare cu cât monezile romane sunt departe de a constitui singura atracție a sitului.
Lemnul epavei este foarte bine conservat, și mai bine de cinci metri din ceea ce a fost probabil pânza corabiei au fost scoși la lumină. Fără a mai socoti încărcătura sa de tablă și plumb.
Întreg acest tezaur arheologic amenință să fie distrus de pirații care caută doar obiecte strălucitoare.
Fostă colonie romană, Arles a fost multă vreme poarta de intrare în Galia și, mai departe, spre Rin, teritoriile germanice și insulele britanice.
