În Epoca de Aur a pirateriei din secolele XVII și XVIII, profitând de agoniselile lor fabuloase, pirații și-au creat propriile lor sate de vacanță în unele dintre cele mai exotice insulițe de pe Pământ, unde organizau chefuri și orgii colosale, își împărțeau prada și puneau la cale loviturile viitoare la umbra cocotierilor.
Printre numeroasele astfel de ascunzători, Île Sainte-Marie era bijuteria absolută. Aflată în largul Madagascarului, a patra insulă ca mărime din lume, ea era cvasi-inexistentă pe hărțile de până în 1731, atunci când a fost numită „Insula Piraților” din cauza faimei sale.
Île Sainte-Marie era și suficient de aproape de ruta comercială a Companiei Indiilor Orientale Britanice, ceea ce făcea din ea locul de retragere ideal după o lovitură reușită.
Cum femeile din zonă se dădeau în vânt după poveștile piraților și banii lor, insula era raiul pe pământ pentru pirați.
Apele calme din jurul insulei permiteau o acostare fără pericole, iar numeroasele golfulețe erau ascunzătorile ideale în care navele piraților puteau să se ascundă.
De la Golful Bengal până la Capul Bunei Speranțe, Insula Sfânta Maria a găzduit uriașe cantități de bogății jefuite. Nu este de mirare așadar că și astăzi se crede că numeroasele lagune și golfuri continuă să adăpostească comori fabuloase.
Pirați precum Adam Baldridge, unul dintre întemeietorii așezării din Insula Sfânta Maria, sau legendarul William Kidd, ale cărui aventuri au fost zugrăvite în multe istorii și mituri, una aparținându-i lui Edgar Allan Poe, au susținut cu în diferite ocazii că au ascuns comori undeva pe insulă.
Au fost apoi Olivier Levasseur, care, în 1720, și-a instalat baza pe Insula Sfânta Maria, sau Henry Every, amândoi reușind jafuri spectaculoase la adresa vaselor Marilor Moguli ai Indiei.
Poveștile despre bogăția Mogulilor i-au atras pe pirații din toate colțurile lumii, deși corăbiile indiene erau renumite pentru sistemul lor de armament aflat la bord.
Toate căpeteniile de pirați care s-au bucurat de respect în rândul „breslei” au primit fiecare propria bucată de pământ pe insulă, unde au construit colibe pentru echipajele lor. Fiecare echipaj își înălța pe colibă steagul specific.
De cele mai multe ori, căpitanii locuiau separat, pe Île aux Forbans, care se află în golful Ambodifotatra.
Raiul Piraților a folosit ca adăpost și sat de vacanță pentru o perioadă de circa o sută de ani, deși perioada sa de înflorire maximă a fost între 1691 și 1719.
Așa se face că pe această insulă au fost îngropați în mod firesc cei care au căzut în diverse lupte sau au murit din alte cauze într-un cimitir care rămâne ca mărturie a prezenței piraților pe insulă.
Cimitirul din Insula Sfânta Maria încă mai găzduiește multe pietre de mormânt marcate cu cranii și oase încrucișate, la umbra palmierilor.
O legendă afirmă că aici s-ar afla inclusiv mormântul lui William Kidd, îngropat în picioare, ca o pedeapsă pentru crimele săvârșite în viață. În realitate, mormântul lui Kidd se află în Anglia, unde a fost executat de două ori (prima execuție a fost ratată) și îngropat pe 23 mai 1701.
Pe de altă parte, corabia sa se odihnește într-adevăr pe nisipul din largul insulei. Redescoperită în 2000, ea a devenit o mare atracție turistică.
