Domnia principelui Unirii, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) s-a remarcat, printre alte reforme, prin atenția acordată Armatei. Colonel el însuși, lipsit de o reală experiență militară, Cuza era însă conștient că puterea armată (subiect arzător abordat odinioară și de Nicolae Bălcescu) era o problemă vitală pentru supraviețuirea unei națiuni aflate în plin proces de afirmare pe […]
Acces restricționat. Dacă doriți să citiți acest articol, mergeți pe edituradecarte.ro și achiziționați ediția Noiembrie 2025