Statutele municipale din orașele transilvănene medievale
La Brașov, ședințele consiliului se țineau într-o cameră poziționată deasupra bolții magazinului meșterilor Blănari (1420). În Sighișoara, până la Reformă, consiliul își ținea activitățile într-o cameră din turnul ceasului. După 1555, consiliul a ocupat locul fraților dominicani alungați.
În legislațiile germanice medievale sistemul punitiv era maniacal, fără a se preocupa de prevenirea fărădelegilor ca în cazul legislațiilor grecești sau latinești. Statutele orașelor priveau preponderent sistemul electiv, structura administrativă și modul de exercitare a drepturilor comerciale. Din texte nu toate aspectele vieții în cetate transpar clar, pentru că în Evul Mediu cutuma juca un rol important, unele chestiune considerându-se a fi știute.
În cazul Sibiului, se impunea întreținere iazurilor de apărare prin interzicerea asanării acestora sub amenințarea amenzii. Încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea în registrele de socoteli apar informații cu privire la remunerația celor care se ocupau de întreținerea iazurilor din jurul cetății. În aceleași registre apar informații cu privire la construcția unor canale, apeducte, diguri, toate cu scop defensiv. La Brașov se plătea pentru spargerea gheții din fața porților orașului. Cel mai bine plătit era muncitorul la iazuri: toate mesele asigurate, plus 14 denari, în condițiile în care câștigatul zilnic al unui muncitor era de 10 denari.
Diferența vara-iarna rezidă în scurtimea zilei de muncă pe timp de iarnă în legislația germanică. La Cluj, potrivit statutelor din 1537, banii pentru construcțiile publice proveneau din amenzile luate de pe urma delicatelor grave, cum ar fi adulterul. Țăranii aparținând de satele din împrejurimi erau aduși pentru a participa la construcția fortificațiilor. Tendința oficialităților de a profita de mana de lucru gratis în mod ilegal era, prin urmare, mare.
Pe timp de pace, primăria trebuia sa se ocupe de supravegherea continua a zidurilor și a porților, nu numai de întărirea și întreținerea sistemelor de fortificații. Paznicii erau plătiți cu 26 florini. Fiecare poarta avea 2 păzitori care, la început, erau plătiți din bani publici, privind uneori si alimentele, cum ar găleți de grâu. Apoi, plata era făcută de diferite bresle. Paznicii aveau sarcina de a deschide și închide porțile în intervalul stabilit de consiliul săsesc. Un abuz extrem era considerata nerespectarea cutumei deschiderii porților.
Ora închiderii era bine stabilită. La Brașov, reforma a dus la decizia închiderii porților duminica și în zilele de sărbătoare în timpul slujbei. Pe lângă acești păzitori, în orașele săsești exista și o ,,gardă” (wachte), care era pusă pe seamă vecinătății, cu rol de patrulare pe timp de noapte. Cel însărcinat cu patrularea trebuia să fie pe străzi înainte de ora 9 și să nu intre în casă, întrucât ar fi fost amendat cu 10 denari. La Bistrița se cerea chiar cetățenilor să patruleze, fără a se specifica dacă numai noaptea și daca numai pe străzi.
