Pe Drumul Mătăsii, este posibil ca aceste orașe gemene pierdute să se fi susținut într-un peisaj amenințător prin metalurgie și comerț.
Descoperire impresionantă pe Drumul Mătăsii
Ascunse în munții impunători din Asia Centrală, de-a lungul a ceea ce a fost numit Drumul Mătăsii, arheologii au descoperit două orașe medievale care ar fi putut fi pline de locuitori acum o mie de ani.
O echipă a observat pentru prima dată unul dintre orașele pierdute în 2011, în timp ce străbătea munții din estul Uzbekistanului în căutarea unei istorii nespuse.
Arheologii au mers de-a lungul albiei unui râu și au observat situri funerare de-a lungul drumului spre vârful unuia dintre munți. Odată ajunși acolo, în fața lor se întindea un platou presărat cu movile ciudate. Pentru un ochi neavizat, aceste movile nu ar fi părut cine știe ce. Dar „în calitate de arheologi…, [noi] le recunoaștem ca locuri antropice, ca locuri în care trăiesc oameni”, spune Farhod Maksudov de la Centrul Național de Arheologie al Academiei de Științe din Uzbekistan.
Solul, de asemenea, era presărat cu mii de cioburi de ceramică
Cercetătorii nu s-au așteptat niciodată să găsească un oraș medieval într-un climat relativ neospitalier, la aproximativ 2100 de metri deasupra nivelului mării.
Dar acest sit, numit Tashbulak, după numele actual al zonei, a fost doar începutul. În timp ce efectua săpături în 2015, Frachetti s-a întâlnit cu unul dintre singurii locuitori actuali ai regiunii – un inspector forestier care locuiește cu familia sa la câțiva kilometri de Tashbulak. „El a spus: „În curtea mea, am văzut ceramică ca asta””, își amintește Frachetti. Așa că arheologii s-au deplasat la ferma inspectorului forestier, unde au constatat că locuința sa se afla pe o movilă cu aspect familiar.
„Cu siguranță, locuia pe o citadelă medievală”, spune Frachetti. De acolo, cercetătorii s-au uitat la peisaj și au văzut și mai multe movile. „Și ne-am spus: „Doamne, locul ăsta este imens””, adaugă Frachetti.
Acest al doilea sit, numit Tugunbulak, este descris pentru prima dată într-un studiu publicat pe 23 octombrie în revista Nature. Cercetătorii au folosit tehnologia teledetecției pentru a cartografia ceea ce descriu ca fiind un oraș medieval întins, la 5 kilometri de Tashbulak, care a fost integrat în rețeaua de rute comerciale cunoscută sub numele de Drumul Mătăsii.
O regândire a cât de întinse erau rețelele Drumului Mătăsii
Pe hărțile convenționale ale Drumului Mătăsii, rutele comerciale care străbat continentul eurasiatic tind să evite pe cât posibil munții din Asia Centrală. Orașele joase precum Samarkand și Tașkent, care dispun de terenurile arabile și de irigațiile necesare pentru a-și susține populația activă, sunt considerate a fi adevăratele destinații ale comerțului. Pe de altă parte, munții Pamir din apropiere, unde se află Tashbulak și Tugunbulak, sunt în mare parte inaccesibili din cauza înălțimii lor. (În prezent, mai puțin de 3 % din populația lumii trăiește la mai mult de 2 000 de metri deasupra nivelului mării).
Totuși, în ciuda resurselor limitate și a iernilor friguroase, oamenii au trăit la Tashbulak și Tugunbulak între secolele VIII și XI e.n., în timpul Evului Mediu. În cele din urmă, încet sau dintr-o dată, așezările au fost abandonate și lăsate în voia naturii. În munți, peisajul s-a schimbat rapid, iar rămășițele orașelor au fost uzate de eroziune și acoperite cu sedimente. O mie de ani mai târziu, ceea ce a rămas sunt movile, platouri și culmi care sunt greu de cartografiat complet cu ochiul liber.
Pentru a obține o hartă detaliată a terenului, Frachetti și Maksudov au echipat o dronă cu o tehnologie de teledetecție numită lidar (light detection and ranging).
Drumul Mătăsii. Dronele sunt strict reglementate în Uzbekistan, dar cercetătorii au reușit să obțină autorizațiile necesare
Un scaner lidar utilizează impulsuri laser pentru a cartografia caracteristicile terenului de dedesubt. Tehnologia a fost utilizată din ce în ce mai mult în arheologie – în ultimii câțiva ani a ajutat la descoperirea unui oraș mayaș pierdut care se întindea sub coronamentul pădurii tropicale din Guatemala.
La Tashbulak și Tugunbulak, rezultatul a fost o hartă în relief a siturilor cu detalii la nivel de centimetru. Cu ajutorul algoritmilor computerizați, al trasărilor manuale și al săpăturilor, cercetătorii au cartografiat crestele subtile care reprezentau probabil ziduri și alte structuri îngropate.
Această metodă are limitele ei, și anume, de multe ori găsește rezultate fals pozitive. De asemenea, este imposibil să se confirme ce caracteristici provin din ce perioadă de timp fără mai multe săpături. Astfel de lucrări sunt în desfășurare la Tashbulak, dar abia au început la Tugunbulak. (Scanările și unele săpături au fost finalizate în 2022, iar echipa lui Frachetti s-a întors la Tugunbulak vara trecută pentru a continua săpăturile. Cercetătorii nu și-au publicat încă rezultatele). Pentru moment, harta lidar a Tugunbulak pare să arate un complex medieval masiv, cu o citadelă, clădiri, curți, piețe și căi de acces, delimitate de ziduri fortificate. Pe lângă ceramică, echipa a excavat cuptoare, precum și indicii că muncitorii din oraș au topit minereuri de fier, spune Frachetti.
