Rapoartele supraveghietorilor au devenit negative: „Decei e un degenerat politician burghezo-fascist”, „un falsificator al istoriei României și al Orientului”, „este încrezut și berbant, om crud, o fire închisă și zgârcită”, „bețiv, afemeiat, naționalist sovin”, „dușman înrăit al patriei noastre”.
Când colonelul de Securitate Gheorghe Pele întocmește planul de racolare a profesorului, tonul se schimbă. Decei este „un om de valoare”, „citește mult”, „este în bune relațîi cu mulți profesori turci”.
Scenarii de ademenire
Planul securist de recrutare al lui Decei e rocambolesc. Iată Planul securist de recrutare al lui Decei. în relatarea istoricului Ioan Opriș: „Ionel” a fixat racolarea pentru începutul lunii iunie. Locul: locuința din Nisartas a profesorului. Motivația: de natură materială, dar și una de „apropiere ideologică”.
În timp ce tovarășii Costin și Rotaru îi vor supravegea discret casă, „recrutorul, care va avea în buzunar un pistol, din oficiu, pentru a putea preveni un atac”, trebuie să „răscolească în el sentimente înăbușite poate, dar nu stinse către țară și familie”.
Planul prevedea și argumentele care ar fi trebuit să-l convingă pe Decei să se repatrieze:
- „Că a fost 16 ani bursier pe spatele poporului nostru în țară și străînătate și el a răspuns la toate acestea prin ingratitudine și dispreț”.
- „Să i se arate cum sunt pregătiți azi în România oamenii de știință și în special profesorii”.
- „Bine răscolit sufletește”, să i se garanteze după reîntoarcerea acasă, libertatea și un post bun.
Colonelul Pelle a întocmit câteva scenarii. Dacă Decei ar fi acceptat fără probleme, trebuia să semneze un angajament.
Dacă ar fi șovăit, s-ar fi fixat o nouă întâlnire, neuitandu-se să i se amintească profesorului nehotarât că el și familia să ar avea de suferit dacă ar relata cele întâmplate.
În cazul unui refuz categoric, și „uzul de forță” de către Decei (care era un om „foarte solid”), putea fi folosit pistolul. Numai în scop de apărare.
Planul a fost respins, ca prematur; rezidență Securității din Istanbul a atras atenția că Decei este „unul din cele mai veninoase elemente”. Centrala de la București aprecia că „Danga”, cum era numit Aurel Decei, nu poate fi momit bănește.
Ideea era să fie atinsă „susceptibilitatea să de intelectual vanitos și extrem de orgolios. Mai degrabă să-l faceți să creadă că noi avem nevoie de „luminile” lui de savant turcolog și nu că el are nevoie de noi”.
Fostul șef al serviciilor secrete antonesciene, Eugen Cristescu, este scos din celulă. El spune securiștilor că a dat ordin ca nimeni să nu-l incomodeze pe Decei, care fusese „omul lui”.
Cel mai sensibil lucru în viață transfugului era familia să, de care era foarte atașat. O familie plină de „legionari și reacționari”.
În august 1954, toate rudele lui Decei erau „încercuite informativ” de Securitate. Împotriva lor se lansează o campanie de șantaje și amenințări.
Antrenorul lotului național de atletism Ion Arnăutu, fostul cumnat al lui Decei, e trimis la Londra, cu scopul de a-l contacta pe profesor. Decei participa atunci la Congresul Mondial de literatură slavonă de la Cambridge.
Poetul Mihai Beniuc, președintele Uniunii Scriitorilor din România, e lansat și el pe urmele lui Decei.
