La 25 iunie 1955 e publicată Legea de amnistie a crimelor politice, iar la București ia ființă „Comitetul Român de repatrieri”, în frunte cu Constantin Agiu, Gheorghe Tătărăscu, Nicolae Popescu-Dorneanu, Gheorghe Ivașcu etc.
La 8 aprilie 1956, Aurel Decei este vizitat de colonelul Pelle, acum consul la Istanbul, și de căpitanul Vasile Salapa. Discuția e amicală, dar fermă.
Decei presimte capcana. El nu-i dispus să înceteze lupta pentru eliberarea țării de sub „ocupația rusească”, iar dacă se va reîntoarce acasă, „pe moment nu i se va întâmplă nimic, dar mai târziu, când Moscova va da dispoziții, va fi trimis la închisoare”.
„Consulul” îi aduce elogii, îl complimentează că a rămas un „ardelean dârz”. Poate se vor mai vedea.
Profesorul nu pierde ocazia să le dovedească trimișilor români câte cunoștințe posedă, nu numai în domeniul orientalisticii. Așa, parcă fără să dea o prea mare importantă, le comunică spionilor români o informație majoră:
În 1945, americanii s-au înțeles cu turcii pentru amplasarea postului „Europa Liberă” la Istanbul, dar aceștia s-au recuzat de teamă Uniunii Sovietice.
Și încă un mizilic informativ: după publicarea la București a Decretului de amnistiere politică, americanii acționează în vederea emigrării exilaților români din Turcia în Statele Unite.
Decei refuză deci propunerile de repatriere, așa că intoxicarea continuă. Rude, foști colegi de școală și universitate încep să-i scrie. „Consulul” Pele îl vizitează, îi aduce un mesaj prietenesc de la însuși ministrul de Externe Grigore Preoteasa și vestea că Petru Groza a intervenit la Gheorghiu-Dej pentru repatrierea sa.
„Nu mai sunt ruși în România, îi spune colonelul-consul. Au plecat cu toții”. Acasă e altfel acum, sugerează Pele. Și-i vorbește de istoricul C. C. Giurescu, care lucrează și este apreciat.
„Da, replică Decei, dar ce s-a întâmplat cu Maniu și Brătianu?”. De Daicoviciu nici nu vrea să audă.
„Mi-a fost prieten, spune Decei. Însă e un om fără caracter. Crescut liberal și ajutat de prof. Al. Lepădatu, despre care nu mai știu dacă trăiește sau nu, a îmbrăcat apoi sub Horia Sima cămășă verde, ajungând decan al Literelor, apoi când au intrat rușii la noi s-a făcut comunist. E un bun arheolog. Am văzut însă un articol pur arheologic scris de el în care începea prin a cita pe Stalin…La noi, slugoii sunt mai decăzuți că oriunde”.
„Dumneata vei putea lucra liber, fără constrângere ideologică” -îl momește securistul. „De asta mă îndoiesc”, i-o taie profesorul.
