Primirea lor nu putea fi mai bună, iar marea surpriză a venit din partea maghiarilor, care au mulțumit Regelui Ferdinand și Reginei Maria pentru că au câștigat războiul, fiind în postura de „eliberator al inamicului”.
Regina Maria ajunge în Carei
„25 mai 1919, Carei
Dimineața a trecut liniștită în tren, cu opriri ocazionale în gări mai mici, cu primiri entuziaste, zgomotoase, cu flori și discursuri din partea unui popor asuprit de mult timp și eliberat brusc. Era prima zi caldă.
Am ajuns la Carei la ora trei. Primire entuziastă. Orașul nu este foarte frumos și se află în mijlocul câmpiei, dar în centrul lui se află un frumos castel care aparține contelui Karoly. Peste tot țărani, costume țărănești de toate felurile- atât de loiali și entuziaști. Moșoiu comanda trupele care arătau splendid. A fost o plăcere să văd Regimentul 2 Vânători. Ceremoniile militare obișnuite pe un câmp mare, apoi o paradă în ordine excelentă. După aceea, parada întregii populații, mii și mii, o priveliște minunată și incitantă, adesea extrem de interesantă datorită costumelor lor extravagante. Aici, unele fete tinere, [mirese], aveau aranjamente elaborate pe cap, un fel de coronițe cu panglici, iar părul lor era împletit într-un fel de plasă la baza gâtului, care trebuie să fi durat ore întregi pentru a fi făcut. A fost foarte cald și foarte prăfuit, dar mult entuziasm. După aceea, obișnuita primire din partea autorităților și a preoților de la prefectură. Chiar și maghiarii au venit să-i mulțumească regelui pentru că armata română i-a salvat de bolșevici. Este cu adevărat ciudat să fii izbăvitorul inamicului. Ce vremuri interesante trăim!
O cină grozavă la Castelul Karoly- de asemenea, un sentiment ciudat și nu chiar neplăcut să folosești casa altcuiva, cred că fiecare trebuie să își plătească datoriile. Am găsit peste tot fotografii ale unchiului Bertie [Regele Edward al VI-lea] care obișnuia să meargă la vânătoare cu Karoly. Cină lungă, dar bine făcută, am ajuns târziu în pat. Mesele lungi sunt singura mea suferință”.
