Anul acesta, 1 august a însemnat pentru Polonia marcarea a 75 de ani de la insurecția de la Varșovia.
Gestul unui primar german cu ocazia acestei comemorări a șocat opinia publică din ambele țări. Într-un interviu acordat cotidianului polonez “Rzeczpospolita” , Nikolas Hackel, primarul orașului german Westerland de pe insula Sylt, a cerut iertare națiunii poloneze pentru faptele predecesorului, nimeni altul decât criminalul de război Heinz Reinefarth.
Hackel a declarat că, din punctual său de vedere, atât ca primar, cât și ca persoană privată, este inacceptabil ca Heinz Reinefarth să ajungă într-o funcție publică din Germania, după faptele comise în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
„Nu doar națiunile noastre, ci și orașele noastre sunt legate printr-un trecut comun, care are la bază cel mai întunecat capitol posibil, față de care noi avem o responsabilitate morală. Deși a stat în fața unui complet de judecată, dar nu a fost condamnat niciodată, Heinz Reinefarth a ajuns să fie votat după război în funcția de primar al orașului Westerland din Germania“, a declarat Hackel, citat și de polskieradio.pl.
Heinz Reinefarth a fost comandantul trupelor germane în timpul masacrului din cartierul Wola, iar în urma ordinelor sale au murit peste 100.000 de locuitori polonezi în timpul insurecției din Varșovia.
El nu a răspuns niciodată pentru faptele sale, fiind achitat de Tribunalul din Hamburg. Din contră, a avut o carieră de succes după război, fiind ales în 1951 primarul stațiunii turistice Westerland de pe insula Sylt, aflată în Marea Nordului.
Decorat pentru insurecția din Varșovia
Reinefarth s-a născut la 26 decembrie în Gnesen, Imperiul German- astăzi Gniezno, Polonia. A urmat Universitatea de drept, iar în 1930 era deja judecător în Jena.
A aderat la partidul nazist în 1932, iar în decembrie același an s-a înrolat în SS.
Pentru meritele sale în invadarea Poloniei a fost decorat cu Crucea de Fier, Clasa a II-a.
Pentru campania din 1940 împotriva Franței a fost decorat cu Crucea de Fier- Crucea Cavalerilor.
La 29 ianuarie 1944 a fost pus în fruntea trupelor SS și de poliția în Voievodatul Poznan. În această funcție a fost responsabil de organizarea represaliilor împotriva polonezilor și a altor naționalități.
În timpul insurecției din Varșovia s-a plâns că trupele sale nu au suficientă muniție pentru a executa toți prizionierii. După masacrele din Wola, trupele sale au comis alte atrocități în cartierele Powisle, Czerniakow și în orașul vechi. La 30 septembrie 1944, pentru “meritele sale deosebite” din timpul insurecției din Varșovia a fost decorat cu “Frunze de stejar la crucea de fier”.
După război, polonezii au cerut extrădarea sa, însă autoritățile britanice și americane au considerat că ar putea fi un martor util la Procesele de la Nurnberg. Arestat pentru crime de război, el a fost judecat la Hamburg pentru faptele sale, însă a fost eliberat din “lipsă de probe”.
Judecătorii au stabilit că depozițiile în cazul său nu au fost concludente, iar acuzația de genocid nu exista în codul penal al Germaniei naziste, așa că nu poate fi aplicată retroactiv.
Ales parlamentar
Dupa mandatul de primar, în 1962 a fost votat parlamentar în Parlamentul landului Schleswig-Holstein. După mandatul de cinci ani a continuat să lucreze ca avocat. Polonia a continuat să ceară neîncetat extrădarea sa, însă RFG a refuzat, pe motiv că e nevinovat. După pensionare, a încasat până la finalul vieții pensie de general. A murit în vila sa de pe insula Sylt la 7 mai 1979, la vârsta de 75 de ani.
Reinfarth a dus o viață de lux după razboi, asemenea altor lideri militari naziști, cum ar fi Arnold Strippel (Obersturmfuhrer), responsabil pentru lagărul de concentrare Majdanek, sau Johan Fiedler (Oberscharfuhrer) responsabil pentru lagărul de exterminare Chelmo.
În cazul ultimilor doi, statul polonez nu s-a lăsat și a obținut aducerea lor în fața instanței pentru “al treilea proces Majdanek” , care a avut loc între 1975-1981 în Dusseldorf.
Strippel a fost condamnat pentru rolul său de comandant adjunct al lagărului Majdanek (cazul 145 și 616 al Curții de District Frankfurt) la trei ani și jumătate de închisoare cu executare, dar a primit și despăgubiri de 121.500 de mărci pentru pierderile financiare pe care urma să le sufere în această perioadă, sumă cu care și-a luat o locuință de lux în Frankfurt, unde a trăit până la vârsta de 82 de ani, decedând la 1 mai 1994. Fiedler a murit la 23 septembrie 1999, la vârsta de 77 de ani.
