Prima evadare de sub Cortina de Fier a Ungariei. Preambulul revoluției sângeroase care a îngrozit Europa
„De la Stettin, în Marea Baltică, până la Trieste, în Marea Adriatică, o „cortină de fier” a coborât pe continent. În spatele acestei linii se află toate capitalele vechilor state din Europa Centrală și de Est… Toate aceste orașe faimoase și populațiile din jurul lor se află în ceea ce trebuie să numesc sfera sovietică și toate sunt supuse, într-o formă sau alta, nu numai influenței sovietice, ci unei măsuri de control foarte ridicate și, în multe cazuri, din ce în ce mai mari, de la Moscova” – Winston Churchill, 5 martie 1946.
Construită în 1949, la începutul Războiului Rece, cortina avea scopul de a împiedica „agenții imperialiști” să se strecoare și să pună în pericol o țară salvată de lăcomia capitalismului. În realitate, aceasta a fost construită pentru a împiedica încercările de evadare ale miilor de oameni care se săturaseră de marele „pământ promis” socialist și, în cele din urmă, comunist.
Nimeni nu scapă
În primele șase luni ale anului 1956, la apogeul terorii comuniste, șapte sute de încercări de evadare au fost combătute cu succes de Cortina de Fier: o prezență militară copleșitoare, cu turnuri de mitraliere la fiecare kilometru, câini dresați și o fâșie de iarbă de 3 metri lățime, proaspăt arată și plină de mine, între două garduri de sârmă ghimpată de 2,5 metri înălțime.
Unii au fost aruncați în aer de minele de teren, câțiva au fost împușcați în timp ce se apropiau de gardul de sârmă ghimpată, iar alții au fost pur și simplu prinși, întemnițați și trimiși în gulaguri pentru a nu se mai întoarce niciodată.
Dar vineri, 13 iulie, totul s-a schimbat
În acea zi, șapte tineri maghiari disperați, au reușit să treacă prin impenetrabila Cortină de Fier. Au evadat și s-au îndreptat spre Occident, realizând planul spectaculos și incredibil, acela de a trece peste cortină.
Eșecul ar fi însemnat moarte sigură. Succesul ar fi dus în cele din urmă atât la libertatea personală în Occident, cât și, indirect, la Revolta maghiară, câteva luni mai târziu. Când au aterizat pe partea cealaltă, un cor de media din Occident a numit-o „cea mai mare evadare din timpul Războiului Rece” și o „cale pentru libertatea tuturor”.
În fuga lor spre libertate, aceștia au demonstrat că tiranii nu sunt invincibili. Cortina de Fier, pe care comuniștii o considerau de nepătruns, a eșuat în cele din urmă în misiunea sa de a sigila țările comuniste față de Occident.
