Piesa este socotită prima lucrare dramatică românească inspirată din istoria naţională.
Între anii 1822-1827, Gheorghe Asachi a fost agent diplomatic la Viena, fiind trimis de domnitorul Ioniță Sturdza.
La Viena s-a căsătorit cu Elena Teyber – o vieneză cu o aleasă cultură muzicală şi mare pianistă.
A fost fiica compozitorului austriac Anton.
Muziciană de seamă în viața culturală a Iașului din secolul al XIX-lea, a organizat întruniri muzicale în casa ei și a participat, în calitate de cântăreață și pianistă, la seratele muzicale din saloanele boierești.
Activitatea ei muzicală este legată, de asemenea, și de concertele cântăreților și instrumentiștilor, aflați în turneu la Iași, care găseau în ea o acompaniatoare cu înalte calități muzicale.
Activitatea Elenei Asachi e legată în cea mai mare măsură de teatru.
Începând cu compunerea unor fragmente muzicale în cadrul unor scenete, ea introduce tot mai mult muzica în piesele de teatru ale soțului ei. Cele câteva cântece, romanțe și arii, compuse de ea în acest scop, au pus bazele creației ulterioare ale acestui gen.
Descălecatul
Nu se cunoaște perioada exactă în care a avut loc descălecatul Moldovei.
Letopisețul de la Bistrița menționează anul 1359. Grigore Ureche vorbește de anul 6807 (1299), Miron Costin amintește de anul 1304, iar cronica putneană face referire la anul 6850 1342.
Deși Dragoș este descălecător în Moldova, totuși Bogdan I, este numit în Pomelnicul Mănăstirii Bistrița ca fiind cel dintâi domn al țării.
Ca descălecător al țării în dependență de Ungaria, Dragoș este începătorul, iar Bogdan I trebuie considerat adevăratul întemeietor al Principatului Moldova, ca stat de sine stătător.
Bogdan I, supranumit Bogdan Întemeietorul, mort în 1367, a fost voievod al Maramureșului și domn al Moldovei.
Este privit drept întemeietorul țării Moldovei, stat de sine stătător, cu reședința la Baia.
Perioada domniei lui Bogdan I în Moldova a fost de patru ani conform Letopisețului de la Putna: „Și a domnit Bogdan, 4 ani”.
Astfel, perioada domniei lui Bogdan I se presupune a fi fost între 1363 și sfârșitul lui 1367, dată oferită cu o oarecare certitudine de datarea confruntării militare numită „bătălia de la Codrii Plonini” de la mijlocul anului 1368, avându-i protagoniști pe nepoții și succesorii lui – Petru I și Ștefan, cei care au fost feciorii lui Ștefan Voievod, cel care a fost feciorul lui Bogdan I.
Dragoș
În unele copii ale cronicii lui Grigore Ureche, precum și la Miron Costin, se spune că Dragoș a ieșit cu oamenii săi din Maramureș și a descălecat în Moldova „în zilele lui Laslău craiul unguresc, care cu ajutorul românilor i-a scos pe tătari din Moldova, gonindu-i peste Nistru”.
Tătarii, care erau așezați din 1241 în Moldova, de unde obișnuiau să facă incursiuni peste Carpați, au fost înfrânți în Moldova de oștile regelui Ungariei, Ludovic I (1342 – 1382), în primii ani de domnie ai acestuia, sub conducerea voievodului Transilvaniei Andrei Lackfi.
Dupa Pavel Parasca, bătălia cu tătarii și întemeierea Moldovei a avut loc în 1285 în timpul lui Laslău, când tătarii au fost siliți să se retragă peste Nistru, spre nordul Mării Negre și Crimeea.
Pentru ca să nu se mai întoarcă și să prade iar Transilvania, regele ungar l-a pus pe Dragoș, ca marchiz, la conducerea noii mărci de apărare a Ungariei, marcă numită Moldova, cu reședința la Baia, având obiectivul de a apăra trecătorile prin care tătarii obișnuiau să treacă peste munți.
Foto sus: Gheorghe Asachi, pictat de Giovani Schiavoni
