Iată ce spune Pavel Moraru despre marii parașutiști-spioni ai Armatei Roșii aruncați în spatele liniilor române:
Pentru realizarea acestor obiective, pe Frontul din Răsărit s-a aflat Eşalonul Mobil al Serviciului Special de Informaţii al Preşedinţiei Consiliului de Miniştri (S.S.I.), condus de Eugen Cristescu, precum şi
două organe ale Marelui Stat Major (M.St.Major) – Centrul de Informaţii „A”, condus de maiorul Dionisie Bădărău, iar apoi condus de maiorul Xenofon Tarnawski şi Centrul de Informaţii „B”, în frunte cu lt.-colonelul Alexandru Ionescu (cunoscut şi sub denumirea de „Biroul Lt. Colonel Alion”, de la primele litere ale numelui şi prenumelui), şi structurile specializate ale Marilor Unităţi (M.U.) – Birourile 2 Informaţii.
Sportul cel mai de seamă din URSS
Agenţii lansaţi cu paraşuta nu au reuşit să-şi execute misiunile primite. În acest sens, interesant este un document elaborat la 24 iulie 1941 de Marele Cartier General (M.C.G.) al Armatei române, Secţia a II-a,
Biroul Contrainformaţii, cu titlul „Paraşutiştii sovietici ca agenţi de spionaj, sabotaj şi terorişti”.
Potrivit studiului, Armata sovietică a fost printre primele armate care au urmărit să dea „o întrebuinţare militară posibilităţii de a coborî din avion cu paraşuta”.
În acest scop, lansarea cu paraşuta a fost decretată în U.R.S.S. ca „sportul cel mai de seamă şi mai stăruitor încurajat de către Stat şi iniţiativele particulare”.
Citește și Leonid Minov fură de la americani tainele parașutismului pentru Armata Roșie
Dar, cu toate acestea, M.C.G. al Armatei române a avut să constate că, „până în prezent nu ne-a fost dat să constatăm întrebuinţarea pe timpul operaţiunilor, de către Armata roşie, a unor unităţi de paraşutişti aşa cum reclama făcută armatei sovietice, le arăta”.
Ele nu au fost întrebuinţate şi aceasta din cauza că, trupele sovietice se
aflau în continuă defensivă, iar unităţile de paraşutişti nu-şi puteau găsi oricând aplicarea, spre exemplu, în această situaţie.
În schimb, s-a apelat la lansarea cu paraşuta a unor mici grupuri de agenţi cu misiuni de spionaj, sabotaj şi terorism, şi „de care s-a făcut des uz, mai ales în ultimul timp”.
Prinși imediat
Însă, rezultatele acestor lansări au fost nule, căci dintre paraşutiştii lansaţi „n-au reuşit nici unul să ajungă la misiune, fiind descoperiţi, urmăriţi şi prinşi înainte de a putea realiza ceva”.
