Din cercetarea echipe prinse rezulta că, misiunea lor era de a efectua spionaj (culegerea de informaţii de tot felul în legătură cu trupele germane şiromâne din zona unde paraşutiştii erau lansaţi, precum şi identificarea aerodromurilor), sabotaj şi terorism (distrugerea căilor ferate, podurilor şi şoselelor în punctele sensibile; tăierea firelor telefonice; incendierea depozitelor şi a conductelor petrolifere, etc.; diferite acte de teroare în scopul producerii panicii prin atacuri, explozii, incendierea satelor şi a instalaţiilor de utilitate publică, etc.; împuşcarea militarilor izolaţi, în special a ofiţerilor; indicarea pe timp de noapte, prin diferite semnale luminoase, a obiectivelor de bombardat).
36 de agenți capturați
Până la data elaborării acestui studiu (24 iulie 1941) au fost prinse 5 echipe, cu un total de 36 de agenţi: o echipă de 6 agenţi, lansaţi cu paraşuta la 5/6 iulie în regiunea împădurită a judeţului Vaslui; o echipă identică, lansată cam în acelaşi timp în apropierea frontierei româno-bulgare şi prinsă de autorităţile bulgare; o echipă de 8 agenţi (spioni) în pădurea Hânceşti, jud. Lăpuşna, lansată în imediata apropiere a spatelui trupelor române (prinsă la 13 iulie); o echipă de 8 agenţi în regiunea Zastavna, jud. Cernăuţi (lansată în noaptea de 14/15 iulie) şi o echipă de 8 agenţi lansată la 21 iulie în regiunea Hârşova, jud. Constanţa.
Cei mai comuniști dintre sovietici
Paraşutiştii destinaţi acestor misiuni erau selecţionaţi, în general, din rândul persoanelor cu cele mai puternice sentimente comuniste, din membrii sau candidaţii aleşi în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.
Desigur, nu lipseau din aceste echipe şi aventurierii, atraşi de sumele fabuloase de bani ce li se promiteau.
O echipă de paraşutişti era formată de regulă din 6-8 oameni – un şef de echipă şi un radiotelegrafist, cel puţin un interpret (cunoscător al limbii române), distrugători (specialişti în mânuirea explozivilor pentru distrugeri).
Cu toţii erau buni paraşutişti şi cunoscători ai armelor de foc, iniţiaţi în orice acţiune conspirativă şi versaţi în culegerea informaţiilor militare.
Fiecare echipă era dotată cu: un aparat portativ radiotelegrafic, foarte bun; 1-2 arme automate; o hartă geografică generală; hărţi şi planuri directoare ale regiunii; o sumă de bani – în monedă românească –pentru hrană şi coruperea celor ce i-ar fi prins, etc.
Fiecare membru din echipă avea asupra sa un pistol automat „Mauser” sau câte o carabină, câte 5 grenade de mână, 2-6 kg. de exploziv, capse, fitil, scule, 10-12 pachete cu material inflamabil, câte o busolă şi o lanternă de buzunar, bilete de identitate false, eliberate de diferite autorităţi româneşti, hrană (comprimate de ciocolată, pesmeţi, conserve, etc.).
Bonete similare celor româneşti şi germane
Agenţii lansaţi erauîmbrăcaţi în echipament românesc sau german ori asemănător acestora. Pe cap purtau bonete similare celor româneşti şi germane şi în picioare cizme scurte de piele.
