Laiotă, cu o armată de circa 18.000 de oameni, încearcă să reziste undeva lângă Târgoviște, însă armata maghiară învinge oastea munteană într-o sângeroasă bătălie.
După exemplul de mai devreme al lui Radu cel Frumos, împreună cu rămășițele armatei sale, se închide în cetatea Bucureștiului.
Pe 8 noiembrie, Vlad Țepeș anunță cu bucurie în Târgoviște că „am răsturnat pe vrăjmașul nostru Laiotă”, iar, pe 11 noiembrie, Ștefan Báthory, din tabăra ce asedia Bucureștiul, anunța că țara este complet anexată și deja fusese instalat noul voievod.
Cetatea Bucureștiului avea să cadă pe 16 noiembrie după un asediu de 15 zile.
Din nou, exemplul lui Radu cel Frumos îi vine mănușă lui Laiotă, care o tulește peste Dunăre în așteptarea unor vremuri prielnice.
Acestea aveau să vină rapid. În decembrie 1476 sau la mijlocul lunii ianuarie anul următor, Laiotă, în fruntea unui contingent otoman, înainteză spre București.
Vlad Țepeș este asasinat.
Laiotă se reîntoarce pe tron, dar în noiembrie 1477 Ștefan cel Mare năvălește în Țara Românească și îi dă tronul lui Basarab cel Tânăr, cunoscut și ca Țepeluș.
Nu se cunoaște data la care s-a născut Basarab Laiotă cel Bătrân, dar pe 22 decembrie 1480 moare în Transilvania, foarte posibil de inimă rea.
