În 1957, Nicolae Ceauşescu a fost la un pas de a-şi nărui cariera şi ascensiunea după ce a ordonat deschiderea focului împotriva unor ţărani care se opuneau colectivizării la Vadu Roşca.
Despre evenimentele derulate în satul din comuna Vulturu (judeţul Vrancea) a vorbit chiar Gheorghe Apostol, fostul un politician comunist român și conducător al Partidului Comunist Român. Astfel, într-un interviu realizat în 1994 de Virginia Călin (Arhiva de istorie orală), principalul contracandidat al lui Ceaușescu la funcția de lider al partidului (după moartea lui Gheorghiu-Dej) a rememorat cum s-a apărat Ceauşescu după ce forţele de Securitate i-au împuşcat pe ţăranii din Vadu Roşca.
Conform mărturiilor celui care a decedat la 21 august 2010, la 97 de ani, Ceauşescu era agasat din cauza rezistenţei ţăranilor obligaţi să accepte colectivizarea gândită de regimul comunist. Oamenii nu erau de acord cu această colectivizare a agriculturii, care înseamna confiscarea tuturor proprietăților agricole private din țară și comasarea lor în ferme agricole administrate de stat.
Ţăranii înţelegeau destul de bine ce urma să vină în vieţile lor, chiar dacă propagandiştii comunişti le dădeau asigurări că pământul poate fi lucrat eficient și recoltele vor crește substanțial.
„În România, procesul de colectivizare a agriculturii s-a desfășurat în perioada 1949–1962. Început întâi greoi și haotic, procesul de colectivizare a stagnat între 1953 și 1956, fiind apoi reluat cu agresivitate și terminat în 1962. Numeroși țărani, atât săraci, cât și înstăriți, s-au opus acestei acțiuni.
În aceste situații, guvernul comunist a recurs la represiuni violente, deportări, chiar ucideri. Cea mai cunoscută revoltă a țăranior împotriva colectivizării a avut loc la 4 decembrie 1957 în satul Vadu Roșca, județul Vrancea. Represiunea a fost cumplită: nouă țărani au fost împușcați, patruzeci și opt au fost răniți, optsprezece au primit condamnări grele de închisoare. Cel care a condus direct represiunea a fost Nicolae Ceaușescu – pe atunci general cu două stele în armată, șeful Direcției Superioare Politice a Armatei”, arată sursa citată.
Aşa cum era firesc, represiunea țăranilor de la Vadu Roșca a stârnit o furtună de proporţii în rândul Partidului Muncitoresc Român. A fost clar că liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej dorea alte mijloace pentru calmarea țăranilor, nicidecum rafalele trase cu sânge rece de Securitate.
„Evenimentul s-a petrecut în 1957 la Vadu Roşca, Vrancea. Dej era bolnav la Timişul de Jos şi eu îi ţineam locul. Şi mi se aduce la cunoştinţă de către Ceauşescu că în judeţul Vrancea sunt nişte acţiuni potrivnice cooperativizării. Şi că el trebuie să meargă acolo. «Du-te, dragă, du-te!» Şi a plecat la Focşani.
S-a înţeles cu Drăghici ca să-i pună la dispoziţie un detaşament al Securităţii. Ce s-a întâmplat la Vadu Roşca? La Vadu Roşca, toate încercările făcute de Comitetul judeţean sau regional, cum era atunci, nu i-au convins pe ţărani să intre în cooperativa (agricolă) de producţie.
A fost imobilizat primul secretar, i-au spart cauciucurile, să n-aibă cu ce să plece, să rămână în comună la ei. Şi a plecat ăla pe jos. Şi s-a dus Ceauşescu să facă ordine… Țăranii erau foarte bine organizaţi. Când Ceaușescu a plecat din Focşani cu trupa de Securitate după el, țăranii din Vadu Roșca au fost anunţaţi.
Şi s-au mobilizat cu ce-au găsit: cu furci, cu topoare, cu unelte agricole. Şi l-au aşteptat. Era o singură intrare în comuna asta, o comună mică pe malul Siretului. Țăranii s-au așezat astfel: cei bătrîni mai la spate, pe urmă erau de vârstă mijlocie, apoi tineretul, copiii şi femeile.
explicaţie foto: Gh. Gheorghiu-Dej şi Gh. Apostol, în tribuna centrală din Piaţa Aviatorilor, la demonstraţia oamenilor muncii cu prilejul celei de-a 35-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie.(7.11.1952). Fototeca online a comunismului românesc. Cota: 197/1952
Copiii împreună cu femeile în primele rânduri. Ceaușescu s-a dat jos din maşină şi a început să intre în vorbă cu ei. Că a auzit că se opun cooperativizării… că altă cale nu există pentru ţărănimea română, că sunt multe avantaje pe care ţăranii le pot obţine dacă lucează mecanic pământul cu sprijinul statului prin SMT-uri, ş.a.m.d.
Şi ţăranii au spus : «Deocamdată, noi mai aşteptăm. Când o să hotărâm noi, vă anunţăm.» Ceauşescu nu s-a lăsat. A început să se cam răstească la ei. Țăranii i-au spus: «Tovarăşe sau domnule, cum i-or fi spus, noi nu mai stăm de vorbă cu dumneata! Dumneata nu ştii să stai de vorbă cu oamenii.»
Ceaușescu a cerut ca toată lumea să se întoarcă la locuinţele lor. «Nu, d-ta te duci acasă! Noi suntem acasă. Comuna e a noastră. D-ta eşti străin de comună, d-ta pleci!» Şi s-au încins lucrurile.
Atunci (Ceaușescu) a dat dispoziţie plutonului de Securitate să se aşeze în linie de tragere. La prima salvă în sus, ţăranii trebuiau să se retragă în comună, fiecare la casele lor. Țăranii nu s-au retras. A tras a doua salvă, ţăranii nu s-au retras. Nici la a treia salvă țăranii nu s-au retras. Și atunci (Ceaușescu) a hotărît să tragă (în țărani).
Şi-a murit un număr de cetăţeni în comuna asta. A venit Drăghici şi m-a informat că s-a întîmplat ceva la Vadu Roşca. Era să fie omorât Ceauşescu. «Cum, mă?» «Uite aşa, uite aşa…» Şi povesteşte ce spun eu. Eu l-am anunţat imediat pe Dej. A venit Dej imediat la Bucureşti.
Şi a avut loc o şedinţă în cinci persoane: Dej, Pârvulescu, Drăghici, Ceauşescu şi cu mine. Şi Ceaușescu a arătat că el era să fie linşat. Că a fost în legitimă apărare, că a trebuit să ia măsura asta (să tragă) ca să scape cu viaţă. Dej era hotărât să-l scoată din funcţie. Dar a intervenit Pârvulescu, zicînd că dacă omul a fost în legitimă apărare…
«Era mai bine să-l lăsăm să moară? Mai bine să moară ţăranii decât el!» L-a susţinut şi Drăghici. Eu am spus că nu putem fi de acord cu asemenea poziţie. Totuşi, s-a tras în oameni! Nu ştia care-i situaţia acolo? Că doar el se ocupă de Agricultură şi Drăghici se ocupă de probleme interne, de Securitate.
Nu ştiau care e situaţia acolo? De ce i-am provocat pe ţărani? Dej a fost de acord cu poziţia mea și a promis că va lua o hotărâre. Însă hotărârea nu s-a mai luat. Așa am intrat în conflict deschis cu Ceaușescu”, se arată în interviul publicat pe rador.ro.
„Fototeca online a comunismului românesc. Cota: 4/1957:
explicaţie foto: Berlin, 24-29 aprilie 1957. Aspecte din timpul vizitei oficiale de prietenie în Republica Democrată Germania. Ceauşescu apare în stânga imaginii, Dej este în centrul acesteia.
