Guvernul olandez și-a cerut scuze în fața a sute de foști soldați trimiși să apere Srebrenica în timpul războiului din Bosnia
Prim-ministrul Mark Rutte a declarat că trupele nu au fost echipate corespunzător pentru a opri masacrul și că li s-a cerut să îndeplinească o „sarcină imposibilă”. În iulie 1995, aproximativ 8.000 de bărbați musulmani au fost masacrați după ce forțele olandeze au fost copleșite de trupele sârbe bosniace. Anterior, guvernele olandeze au insistat că vina aparținea ONU pentru că nu a oferit sprijin aerian.
În timpul unei întâlniri de sâmbătă cu veteranii de la o bază militară din centrul Olandei, Mark Rutte a recunoscut că trupele din forța de menținere a păcii Dutchbat III au avut dificultăți deoarece „mandatul, echipamentul și sprijinul militar pe care l-ați primit în timpul misiunii au fost toate inadecvate” pentru o misiune „care, în cele din urmă, s-a dovedit a fi imposibil de îndeplinit”.
„Astăzi, îmi cer scuze în numele guvernului olandez față de toate femeile și bărbații din Dutchbat III. Tuturor celor prezenți aici și celor care nu sunt astăzi alături de noi”, le-a spus Rutte veteranilor.
Pe lângă aceste scuze, soldații desfășurați la Srebrenica au primit și Medalia de onoare de bronz din partea ministrului apărării, Kajsa Ollongren.
„Cu cea mai mare apreciere și respect posibil pentru modul în care Dutchbat III a continuat să încerce să facă ceea ce trebuie, în circumstanțe foarte dificile, chiar și atunci când acest lucru nu mai era cu adevărat posibil”.
În iulie 1995, pe fondul unei campanii de genocid din partea forțelor sârbilor bosniaci, mii de musulmani au fugit într-o zonă de siguranță a ONU din Srebrenica. Aceștia au fost protejați de trupele olandeze slab echipate, care au fost rapid copleșite în timpul avansării sârbilor bosniaci.
După ce au obținut capitularea forțelor olandeze, trupele sârbe bosniace conduse de generalul Ratko Mladic au luat deoparte bărbați și băieți cu vârste cuprinse între 12 și 77 de ani pentru un „interogatoriu”.
În următoarele cinci zile, bărbații au fost executați și îngropați în gropi comune de către trupele lui Mladic
Serbia a negat întotdeauna că omorurile au făcut parte dintr-o campanie de genocid, dar acceptă că a fost o crimă. Scuzele premierului vin la un an după ce un raport a făcut o serie de recomandări cu privire la modul în care trebuie susținuți cei 850 de soldați din Dutchbat III, mulți dintre ei suferind de tulburări de stres post-traumatic după experiențele trăite în timpul războiului.
Iar în 2019, Curtea Supremă olandeză a decis că Olanda este parțial responsabilă pentru moartea a aproximativ 350 de bărbați în masacru, hotărând că au scos oamenii dintr-o bază olandeză deși știau că „erau în pericol serios de a fi abuzați și uciși” de către forțele sârbe bosniace.
La masacru au participat și Scorpionii, o unitate paramilitară din Serbia, care a făcut parte din Ministerul de Interne sârb până în 1991. Înainte de masacru, Organizația Națiunilor Unite (ONU) declarase enclava asediată Srebrenica, în estul Bosniei, „zonă sigură” sub protecția ONU.
