Executată de nemți
În prezent, există străzi, școli, spitale, poduri, restaurante, grădini, ca să nu mai vorbim de statui, dedicate lui Edith. Când trupul ei s-a întors în Anglia după război, ceremonia de înmormântare a fost făcută la Westminster Abbey. La acea dată, faptul că propriul guvern a lăsat-o să moară, fusese uitat.
Născută în Swardeston, Norfolk, în 1865, Edith era cea mai mare dintr-o familie de patru copii. Educația ei anglicană a condus-o să-și dedice viața asistenței medicale. La începutul Primului Război Mondial, aceasta a fost preluată de Crucea Roșie, unde a tratat soldații din toate națiunile. Pe majoritatea i-a adăpostit la ea în casă, oferindu-le posibilitatea de a scăpa de pe front.
Timp de nouă luni, a folosit documente false, pașapoarte și deghizări pentru a-i ajuta pe cei din trupele britanice, franceze și canadiene să treacă frontiera în Olanda. În august 1915, a fost arestată de trupele germane.
După ce a mărturisit tot ceea ce a făcut, a petrecut 10 săptămâni în închisoare, două dintre ele într-o totală izolare, urmând ca pe 12 octombrie 1915 să fie dusă pe un câmp de lângă Bruxelles și executată. Avea doar 49 de ani.
Dosarele descoperite la Arhivele Naționale au din Kew au dezvăluit cât de slabe au fost eforturile oficialilor britanici pentru a o salva. Chiar și Kaiserul Wilhelm al II-lea a spus mai târziu că ar fi salvat-o dacă ar fi fost informat la timp.
Folosită pentru propagandă
Cu toate că guvernul nu a făcut aproape nimic pentru a o salva de la moarte, aceștia s-au grăbit să-i folosească decesul pentru a construi propaganda anti-germană, folosindu-i poza pentru diferite afișe. În mod ironic, i s-au ridicat mai multe monumente decât oricărei alte femei din Primul Război Mondial.
Moștenirea lui Edith a constat în insistența ei de a trata soldații germani, dar și pe cei ai aliaților, atitudine care a făcut-o să demonstreze că patriotismul nu este suficient. A salvat orice soldat, indiferent de țara de proveniență, lucru pe care l-a făcut deoarece nu simțea ură față de nimeni.
