Dosare recent declasificate dezvăluie modul în care guvernul britanic a jucat un rol esențial în subminarea guvernului democratic din Guatemala la începutul anilor 1950.
Rolul oficialilor britanici în destabilizarea Guatemalei
Prin intermediul Departamentului de cercetare a informațiilor (IRD) din cadrul Foreign Office, oficialii britanici au invadat țara cu propagandă anticomunistă exagerată și au finanțat organizații studențești conspirative.
În cele din urmă, serviciile secrete britanice au radicalizat politica internă și au contribuit la eforturile guvernului american de a-l răsturna pe președintele guatemalez Jacobo Arbenz prin intermediul CIA.
În timpul revoluției din 1944-1954, guatemalezii l-au înlăturat pe dictatorul Jorge Ubico, au lansat alegeri democratice, au adoptat reforme moderate ale muncii și au inițiat o reformă agrară.
Intelectuali, activiști sindicali, jurnaliști și studenți au participat la mișcări anti-dictatoriale în întregul Bazin al Caraibelor
În plus, poporul s-a alăturat vocilor anticolonialiste din întreaga lume prin denunțarea imperialismului britanic în Honduras, pe atunci o colonie britanică care avea să devină autonomă abia în 1964 și independentă ca Belize în 1981.
Imediat, Ministerul de Externe „a confundat” naționalismul și anticolonialismul guatemalez cu comunismul. Oficialii britanici credeau că agenții comuniști au alimentat astfel de idealuri pentru a construi un bloc internațional și a contesta imperialismul britanic la Organizația Națiunilor Unite.
Ministerul de Externe a sugerat frecvent că oficiali sovietici și mexicani au influențat afacerile guatemaleze. Acești oficiali au sugerat chiar că sloganuri anti-coloniale precum „Pan Americanism” și „America pentru americani” erau „clar de inspirație sovietică”.
De asemenea, oficialii britanici considerau poporul guatemalez subdezvoltat, incapabil și, prin urmare, vulnerabil la înșelătoriile comuniste. Un oficial britanic a susținut că reformele sociale guatemaleze erau programe comuniste tocmai din acest motiv, scriind: „Pare foarte periculos să experimentăm doctrine și teorii asupra populației acestei țări, needucată din punct de vedere politic, dar nu lipsită de inteligență”.
Până în 1950, Ministerul de Externe credea că combinația de reforme democratice și aspirații anticoloniale din Guatemala nu erau altceva decât hrană pentru comuniști.
Un oficial britanic credea că Guatemala oferă „o oportunitate admirabilă pentru infiltrarea agenților comuniști”
Având în vedere pericolul, Ministerul de Externe a ordonat filialei sale de informații, IRD, să evalueze situația.
Din 1950 până în 1951, oficialii IRD au contactat o multitudine de guatemalezi pentru a evalua mai bine traiectoria politică a națiunii. Printre contactele lor s-au numărat jurnaliști și redactori de ziare.
Oficialii britanici au recunoscut că multe ziare guatemaleze, precum El Espectador și La Hora, nu își puteau permite abonamente la serviciile internaționale de știri. Fără posibilitatea de a tipări rapoarte de la Associated Press, aceste ziare erau disperate după materiale care să le umple paginile.
Identificând dorința ziarelor guatemaleze de materiale, Ministerul de Externe a aprobat o campanie masivă de propagandă în Guatemala. Pentru a ascunde identitatea agenților lor, IRD a creat nume false, inclusiv „Rafael Picardo”, „Walter Kolartz”, „Arnold York” și „Jorge Moncada”.
Sub aceste pseudonime, serviciile secrete britanice au scris articole intitulate „Ce este un comunist?” și „Avertisment împotriva propagandei comuniste”.
Articolele susțineau că, comunismul sovietic și internațional controlează guvernul Guatemalei și urmăresc să elimine libertățile politice și religioase ale poporului. În plus, acest flux de propagandă a inclus scrieri produse de agenții IRD în restul Americii Latine și în lume.
Inundație de materiale anticomuniste
În 1954, IRD a inundat guatemalezii cu o serie de materiale anticomuniste, publicând până la 30-40 de articole într-o lună. Oficialii britanici au recunoscut că „majoritatea ziarelor rezervă în mod normal o cantitate încurajatoare de spațiu pentru materialele noastre, care sunt distribuite foarte eficient de la Legație”.
IRD a subliniat că „ziarele mai mici publică bine și articolele noastre mai scurte din toate părțile lumii”. Datorită eforturilor IRD, propaganda oficialilor britanici putea fi găsită în întreaga națiune, contribuind la un mediu politic din ce în ce mai tensionat.
În plus, IRD a sprijinit organizația studențească antiguvernamentală Comité de Estudiantes Universitarios Anti-Comunistas (Comitetul studenților universitari anticomuniști, CEUA). CEUA era compus din studenți conservatori care se opuneau președintelui guatemalez Jacobo Arbenz.
Oficialii IRD au identificat CEUA drept „o dovadă suplimentară a sentimentelor anticomuniste ale poporului guatemalez” și au luat legătura cu liderii organizației.
CEUA a răspuns cu bucurie și a oferit IRD documente care prezentau obiectivele și structura organizației. Aceștia se prezentau ca oponenți ai comuniștilor de sub „Cortina de Fier”, care încercau să îi lipsească pe guatemalezi de drepturile lor individuale și de religia creștină.
CEUA susținea că va lua toate măsurile necesare pentru „a lichida comunismul oriunde și-ar ridica capul”. Pentru a-și dovedi puterea, CEUA a subliniat relațiile sale cu partidele politice anticomuniste, cu liderii catolici și cu ofițerii militari.
IRD a fost de acord că CEUA era un instrument util pentru difuzarea propagandei anticomuniste în toată Guatemala
De fapt, oficialii CEUA se oferiseră deja „să distribuie materialele” pe care oficialii britanici le puteau furniza.
Pe lângă activitatea desfășurată de IRD prin intermediul diferitelor ziare din țară, această organizație studențească ar extinde și mai mult sfera de acțiune a politicii britanice prin „distribuirea propagandei anticomuniste în orașele și satele” din țară. Oficialii IRD au încurajat Ministerul de Externe să aprobe această finanțare.
În următorii ani, CEUA va continua să distribuie propagandă anticomunistă. Pancartele, bannerele, broșurile și autocolantele sale afirmau în mod repetat că, comunismul sovietic și internațional domina națiunea.
S-au răspândit sloganurile și frazele sale: „Paradisul sovietic”, „Hidra comunismului”, „Gata cu uralele pentru Rusia sau Stalin”, „Afară cu comunismul” și „Guatemala pentru guatemalezi”.
Diviziunea muncii între CIA și IRD în Guatemala
Deși oficialii britanici au jucat un rol important în radicalizarea politicii guatemaleze prin intermediul acestei propagande, Foreign Office pare să fi refuzat să finanțeze în mod direct orice conspirații antiguvernamentale sau revolte care ar fi putut dezvălui mâna britanică.
Atunci când colonelul Carlos Castillo Armas a solicitat sprijin din partea Marii Britanii în 1951, Ministerul de Externe a refuzat această solicitare. Atunci când dictatorii din Bazinul Caraibelor au încercat să organizeze o invazie la graniță în 1952 și au cerut permisiunea de a folosi Belize/Hondurasul britanic, Ministerul de Externe a respins sugestia.
De fapt, oficialii britanici au sugerat chiar că guvernul SUA avea „principala responsabilitate și principalul mijloc de combatere a comunismului în Guatemala”. În timp ce, în 1952, oficialii americani aprobau ca CIA să înceapă să lucreze cu Castillo Armas și cu dictatorii în cadrul operațiunii PBFORTUNE, guvernul britanic și-a concentrat eforturile asupra campaniilor de propagandă ale IRD.
Deoarece oficialii britanici au mers pe această linie, amestecul lor în afacerile interne ale Guatemalei a rămas ascuns până acum. Din 1953 până în 1954, SUA, prin intermediul CIA, a lansat operațiunea PBSUCCESS, care a unificat opoziția antiguvernamentală.
CIA a sprijinit o invazie la frontieră și a încurajat armata guatemaleză să răstoarne guvernul lui Arbenz
În urma acestei lovituri de stat, guvernele succesive și regimurile militare, începând cu cel al lui Castillo Armas, s-au angajat în numeroase atrocități a căror moștenire continuă să modeleze națiunea, în timp ce oamenii de știință și experții au căutat, pe bună dreptate, să descopere rolul guvernului SUA.
Cu toate acestea, guvernul britanic a radicalizat politica guatemaleză prin campaniile secrete de propagandă ale IRD. Articolele exagerate ale agenților săi au apărut în mai multe ziare în mod regulat, unele fiind chiar retipărite și distribuite de oficiali americani la începutul anilor 1950.
CEUA a fost o entitate-cheie în cadrul operațiunii PBSUCCESS datorită dorinței membrilor săi de a răspândi propaganda anticomunistă. Unii lideri ai CEUA care au lucrat cu serviciile secrete britanice au lucrat simultan cu CIA și au primit posturi centrale în regimul lui Castillo Armas.
Atunci când guvernul SUA l-a adus la putere pe Castillo Armas, ministrul britanic în Guatemala City, Richard Allen, a recunoscut că „unul sau doi bărbați numiți acum de [Castillo Armas] în posturi influente sunt tocmai cei care ne-au făcut un serviciu bun și au riscat considerabil în calitate de contacte ale noastre pentru distribuirea de materiale anticomuniste IRD”.
După lovitura de stat, opinia publică britanică și oficialii laburiști au cerut ca Organizația Națiunilor Unite să lanseze o investigație aprofundată a ceea ce s-a întâmplat în Guatemala
Secretarul de stat John Foster Dulles i-a împiedicat pe oficialii britanici să continue ancheta, avertizându-i că guvernul american va fi mai critic „dacă și când chestiuni precum Egiptul, Cipru, Africa de Nord sau Orientul Mijlociu vor ajunge în fața Organizației Națiunilor Unite”.
În cele din urmă, Ministerul de Externe a oprit orice anchetă și a insistat că afacerile din Guatemala se află sub jurisdicția Organizației Statelor Americane, liniștindu-i pe oficialii americani.
În timp ce acțiunile lui Dulles semnalau rolul guvernului american în distrugerea democrației guatemaleze, sursele dovedesc acum că oficialii britanici au urmărit de fapt propria lor formă de intervenție împotriva revoluției guatemaleze.
