Ministerul Apărării din Marea Britanie a propus aderarea Rusiei la NATO în 1995, dezvăluie dosare declasificate
Sugestia, menită să inverseze un secol de antagonism est-vest, este dezvăluită în documentele publicate în 2019 de Arhivele Naționale de la Kew, potrivit The Guardian.
Prezentat de Malcolm Rifkind, pe atunci secretar al apărării, la un summit strategic de la Chequers, planul avea ca scop să risipească suspiciunile Kremlinului cu privire la extinderea alianței spre est.
În 1995, Elțîn era președinte, iar războiul rece se încheiase. Relațiile erau în schimbare, în timp ce o Rusie încerca să se acomodeze cu granițele internaționale mai mici.
Elțîn s-a dovedit a fi un aliat imprevizibil. Dosarele arată că, la un summit de la Halifax, Canada, el a cerut liderilor occidentali să amâne extinderea NATO până după alegerile din Rusia, deoarece „o discuție publică ar putea provoca probleme”.
Dar sănătatea precară și consumul excesiv de alcool i-au pus în pericol autoritatea
În anul precedent, a fost cunoscut faptul că nu a reușit să coboare dintr-un avion în timpul unei escale în Irlanda, pe fondul zvonurilor privind alcoolismul și un atac de cord.
În iulie 1995, ambasada Moscovei a transmis că Elțîn a fost internat în spital din cauza „unei afecțiuni cardiace de lungă durată”. La Hyde Park, casa Roosevelt din New York, potrivit diplomaților americani, Elțîn a apărut ulterior „umflat și roșu”.
El a consumat „vin și bere cu lăcomie… și a regretat absența coniacului. Unul dintre asistenții săi i-a luat un pahar de șampanie atunci când consilierul a considerat că e de ajuns, iar la conferința de presă cu Clinton a fost extrem vesel datorită alcoolului”.
Ministerul de Externe a redactat o notă cu titlul: „Planuri de contingență pentru moartea lui Elțîn”. În ea se preciza: „Elțîn este cu șase ani mai în vârstă decât speranța medie de viață a bărbatului rus (58 de ani) și a avut acum două atacuri de cord în trei luni și jumătate.
„Intenția sa aprobată de a-și reduce consumul de alcool după primul atac de cord nu a rezistat; nu există prea multe motive pentru a fi încrezător că se va descurca mai bine de data aceasta. El reprezintă un risc”.
Un mesaj de condoleanțe din partea premierului a fost pregătit în cazul unui deces subit.
Ideea de a calma neliniștile Rusiei a apărut în notele pregătitoare pentru seminarul de politică externă de la Chequers
Într-un memoriu de 10 pagini, Rifkind a susținut că:
„O soluție posibilă ar fi crearea unei noi categorii de membri asociați ai NATO. Un astfel de statut nu ar putea implica garanțiile articolului V [care declară că un atac asupra unui stat este un atac asupra tuturor membrilor], apartenența la IMS [Statul Major Militar Internațional al NATO] sau dreptul de veto al Rusiei și, prin urmare, nu ar schimba esența NATO:
„Cu toate acestea, ar oferi Rusiei un statut formal în cadrul NATO, i-ar permite să participe, de drept, la reuniunile ministeriale și la alte reuniuni și ar încuraja o convergență și o armonizare treptată a politicii, doctrinei și practicii.”
Problema, a spus el, a fost că Rusia post-comunistă „a intrat într-o fază dificilă și îndoielnică, cu Elțîn vizibil slăbit, iar democrații și occidentaliștii ruși sunt în defensivă”. Chiar și reformiștii, a adăugat Rifkind, „sunt împotrivă față de extinderea NATO”.
Calitatea de membru asociat ar putea fi soluția. „Cel mai important ar fi că ar oferi un cadru acceptabil care ar permite ca extinderea să se desfășoare fără teamă și represalii…
„Statutul de membru asociat ar oferi, de asemenea, baza unei strategii credibile pentru relațiile NATO cu anumite alte noi state independente din Europa de Est, în special cu Ucraina”. Țări precum Ucraina, statele baltice, Belarus și Moldova au nevoie de consolidarea statutului lor internațional dacă nu vor fi reabsorbite în brațele Moscovei.”
Ministerul de Externe britanic a fost prudent
Un tratat între Rusia și NATO pentru a dezvolta o nouă relație ar putea fi necesar, dar „relația nu trebuie să se bazeze pe așteptările false ale Rusiei că va deveni, într-o zi, membră a alianței [NATO]:
„Nu trebuie să repetăm, în contextul NATO, poziția în care a ajuns UE în legătură cu Turcia – de a promite perspectiva unei intrări pe care nu are intenția de a o onora. Acest lucru ar putea fi profund destabilizator.”
Notele oficiale redactate pentru primul ministru înainte de seminar exprimau îndoieli similare. „Ce fel de relație cu NATO putem oferi Rusiei ca preț pentru extinderea NATO? Este realistă noțiunea de membru asociat, așa cum a sugerat secretarul apărării?
„Dacă reprezentanții ruși ar fi prezenți la toate reuniunile NATO, ce efect ar avea acest lucru asupra procesului decizional al NATO? Cât de mult ne pasă de independența Ucrainei sau a Belarusului?”.
Printre cei prezenți s-au numărat primul ministru, John Major, Rifkind, ministrul de externe, Douglas Hurd, și cancelarul Ken Clarke.
Procesele-verbale ale reuniunii arată că Rifkind le-a spus colegilor că politica actuală nu este „suficient de imaginativă”. Marea Britanie „trebuia să decidă dacă vom menține o distincție rigidă între NATO și Rusia … Ar trebui să facem din Rusia un membru mai normal al familiei occidentale. Trebuia să-l ajutăm pe Elțîn să facă din Rusia o țară europeană mai normală”.
Clarke a fost disprețuitor, descriind ideea includerii Rusiei în NATO drept „o farsă”. Propunerea nu a fost susținută în cadrul seminarului.
Ulterior, Rifkind a declarat:
„Îi aveam pe Gorbaciov și Elțîn, care erau foarte cooperanți și care doreau cu adevărat să se apropie de Occident. Rusia a sprijinit acțiunea împotriva lui Saddam Hussein în primul război din Golf.”
„Erau nemulțumiți de extinderea NATO, dar nu au făcut atâta tam-tam pe tema asta, așa cum te-ai fi așteptat… Așa că am încercat să găsesc o modalitate de a spune că am putea sprijini o cooperare strânsă cu Rusia, de unde și sugestia mea de a deveni membru asociat.”
„Deși această idee nu s-a concretizat, a dus la crearea Consiliului NATO-Rusia. Acesta a promovat înțelegerea, discuția și consultarea [între NATO și Rusia]. Rusia obișnuia să participe la unele reuniuni ale NATO. Din păcate, acest lucru a luat sfârșit după ce Putin a anexat Crimeea.”
