Fuga spre paradisul sud-american. Sistemul secret al rutelor de evadare pentru naziștii criminali de război
Pe măsură ce lucrurile se linișteau după cel de-al Doilea Război Mondial, zeci de naziști au încercat să scape de pedeapsa pentru crimele lor, fugind din Europa. Mii de oameni au ajuns în America de Sud prin intermediul unor rețele secrete supranumite „ratlines” (rețele de șobolani).
Ajutați de politicieni sud-americani, de Vatican și chiar de serviciile secrete americane, criminalii de război naziști au reușit să traverseze cu succes rutele de evadare din Europa către țări precum Brazilia, Chile și Argentina. Unii dintre ei au fost în cele din urmă localizați și aduși în fața justiției.
Naziștii au fost ajutați în mare parte de președintele argentinian Juan Peron
The Guardian relatează că admirația lui Peron provenea din perioada în care a fost atașat militar în Italia și din relațiile sale cu agenții SS. În plus, Peron a considerat procesele de la Nürnberg drept o „ofensă adusă onoarei militare”,
Astfel, în 1946, History informează că Peron l-a înrolat pe cardinalul argentinian Antonio Caggiano pentru a iniția un dialog cu omologii săi francezi. Caggiano i-a anunțat apoi că Argentina ar fi dispusă să accepte colaboratori naziști.
Liniile de legătură erau deschise în mod oficial. În scurt timp, mai mulți indivizi i s-au alăturat lui Peron pentru a-i ajuta pe naziști să scape din Europa.
Cum au reușit naziștii să ajungă în America de Sud
Potrivit Deutsche Welle, rețelele de șobolani nu aveau nicio structură oficială. Mai degrabă, acestea au apărut în mod spontan după cel de-al Doilea Război Mondial. Însă mulți naziști care au evadat prin acele linii au urmat o cale similară traversând Alpii spre Italia.
Odată ajunși în Italia, aceștia au urmat „ruta mănăstirilor”, care le permitea să se ascundă în bisericile locale. Cei mai mulți au călătorit apoi la Roma, unde au fost ajutați în continuare – uneori de spioni americani și britanici, alteori de membri proeminenți ai Bisericii Catolice.
Alois Hudal, un episcop austriac stabilit la Roma care i-a ajutat pe naziști să treacă în America de Sud
Autorul Philippe Sands susține că spionii americani și britanici i-au ajutat pe naziști dintr-un singur motiv: „lupta împotriva comunismului”
„Erau vehement anti-comuniști”, a explicat Sands. „În 1948 și 1949, exista o preocupare enormă în rândul britanicilor și americanilor, deoarece considerau că Italia va fi rampa de lansare pentru Uniunea Sovietică…”
Un document de călătorie de la Crucea Roșie pentru nazistul Adolf Eichmann, în care numele său apare ca fiind „Ricardo Klement”
Cu acest ajutor, mii de naziști au reușit să fugă din Europa în America de Sud
Se estimează că între 500 și 1.000 de persoane au plecat în Chile, până la 2.000 s-au mutat în Brazilia, iar aproximativ 5.000 au fugit în Argentina.
Printre alți naziști de renume care au evadat în acest fel se numără Adolf Eichmann, Josef Mengele, Klaus Barbie și Franz Stangl.
„Cu un sentiment de eliberare, de evadare, cu o adevărată bucurie în suflet, m-am urcat în avionul care urma să mă ducă în America de Sud”, a declarat colaboratorul nazist Pierre Daye, potrivit The Guardian. „S-ar putea să mă caute în acea Europă tulbure. Dar nu pot ajunge la mine. Zbor departe de o lume nebună, spre pace. Totul s-a terminat. Am evadat”.
Eichmann, unul dintre arhitecții „soluției finale” a lui Adolf Hitler pentru exterminarea a evreilor europeni, a reușit să scape din Europa cu ajutorul unui călugăr franciscan. Mengele, care a efectuat experimente medicale crude în lagărele de concentrare, inclusiv pe copii, a fugit în Argentina prin Italia cu ajutorul Bisericii Catolice. Barbie a fost ajutat de spionii anticomuniști americani, iar Stangl de episcopul Hudal.
„Tu trebuie să fii Franz Stangl – te așteptam”, i-a spus Hudal lui Stangl, potrivit Deutsche Welle, înainte de a-i înmâna celui care a fost poreclit cândva „Moartea Albă” documente false pentru a-l ajuta să evadeze.
Franz Stangl, cunoscut sub numele de „Moartea Albă”, a fost comandantul lagărelor de exterminare Sobibor și Treblinka.
Aflându-se în siguranță în America de Sud, naziștii care au fost responsabili de moartea a mii de oameni s-au acomodat rapid cu noua lor viață. Eichmann și-a reluat viața la Buenos Aires, împreună cu familia sa. Mengele a fluctuat între Argentina, Paraguay și Brazilia. Barbie s-a ascuns în Bolivia, iar Stangl s-a strecurat în Brazilia prin Siria.
„În acele zile, Argentina era un fel de paradis pentru noi”, își amintea cu nostalgie în 1991, potrivit The Washington Post, nazistul Erich Priebke, care aprobase transferul a 2.000 de evrei la Auschwitz.
