Încă din 1947, Dumitru Burilleanu se afla sub supravegherea Siguranţei / Securităţii.
Într-o notă informativă din 2 iulie 1948 se menţiona:
„Acesta (D. Burilleanu, n.n), împreună cu soţia sa şi numita Duca, în fiecare seară comentează şi discută ştirile emisiunii postului de radio Ankara şi Londra, după care încep să preamărească pe Anglo-Americani, iar actualului guvern aduc grave injurii, spunând că-i va arde ca pe nişte şoareci Anglo-Americanii pe comunişti.
În podul casei, există cărţi cu caracter subversiv…”.
Dumitru Burilleanu a fost arestat în „noaptea demnitarilor” de 5/6 mai 1950, de la domiciliul său din Craiova, cu o zi înainte de a împlini 72 de ani.
Ofiţerii care au efectuat arestarea şi percheziţia au încheiat un proces verbal în care erau notate următoarele „corpuri delicte”:
„56 scrisori care au fost ridicate pentru Burilleanu_0107studiere, una carte Alexandru Marghiloman 1854-1925, una carte Eduard VII, una carte Aspecte din Civilizaţia Engleză, una carte Revizuirea Constituţiei”.
Alături de ceilalţi înalţi demnitari arestaţi în mai 1950, a fost închis la Sighet.
Printr-o decizie a M.A.I., a primit o condamnare administrativă de 24 de luni, majorată apoi cu 60 luni, prin Decizia M.A.I. nr. 559/1953.
Dumitru Burilleanu a murit în penitenciarul din Sighet în seara zilei de 25 mai 1954.
Lăsat să moară ca un câine
În închisoare s-a îmbolnăvit de cancer la stomac, nu i s-a acordat niciun tratament medical.
Directorul închisorii a înștiințat conducerea Direcției Generale a Penitenciarelor despre decesul său prin următoarea formulă:
„Raportăm că deținutul Burileanu Dumitru (zis Tilică) în vârstă de 77 ani a murit în seara zilei de 24 mai 1954 suferind de insuficiență circulatorie cardiacă. Susnumitul a avut ultimul domiciliu la Craiova”.
În aceași închisoare au fost încarcerați în același timp cinci foști guvernatori ai Băncii Naționale a României: Constantin Angelescu, Dumitru Burilleanu, Grigore Dimitrescu, Mihail Manoilescu și Constantin Tătăranu.
Soția sa, Elena Burilleanu, a fost evacuată cu forța din casa sa din Craiova, Calea Severinului, și trimisă cu domiciliu obligatoriu, unde a murit în 1951.
Jurist cu doctoratul ținut la Paris
Dumitru Burilleanu a fost jurist cu doctoratul ținut la Paris, guvernator al Băncii Naționale Române, deputat pentru județul Mehedinți în șase legislaturi.
Săptămânalul Românul din 16 ianuarie 1927, editat la Arad de Tinerimea Națională Țărănistă, publica următorul anunț:
„Noul guvernator al Băncii Naționale a fost numit d. Tilică Burileanu, care a și fost instituit cu data de 11 Ianuarie a. c.
Noul guvernator e tot atât de puțin cunoscut publicului ca și cel care pleacă, și — se poate — tot atât de priceput”.
Împotriva tutelei
În timpul guvernului G.G. Mironescu, pentru a face față crizei economice, s-a decis contractarea unui împrumut la Banca Franței.
Pentru supravegherea cheltuirii banilor astfel obținuți, României i s-a impus prezența unui consilier al Societății Națiunilor.
Dumitru Burilleanu, guvernatorul Băncii Naționale, ca un patriot adevărat, s-a împotrivit acestei tutele.
Ca urmare, a fost demis și înlocuit cu dr. Constantin Angelescu.
