În cursul procesului mareșalului Ion Antonescu din 1946, a declarat în fața instanței de judecată că acordul economic cu Germania conținea „maximum ce se putea obține în acele timpuri de presiune germane”. Mai declara că, în urma acestui acord, s-au adus din Germania trei vagoane de aur, iar în urma unui nou acord din decembrie 1943 s-au mai adus 14.000 kg aur.
De asemenea, s-a mai adus o altă cantitate de aur, echivalentul a circa 25 milioane franci elvețieni.
Mai preciza că Mareșalul a dat ordin să se limiteze penetrarea capitalului străin în industrie și viața economică, iar dacă limitele stabilite s-au depășit, să fie restituite.
Profesorul de drept
Licențiat în Drept, avocat și profesor la Facultatea de Drept din București, Mihail Romniceanu s-a născut la 30 noiembrie 1891 în Capitală.
Membru al Partidului Național Liberal din 1926, a fost senator, administrator la Banca Națională și ministru de Finanțe din partea acestei formațiuni în guvernele Sănătescu II și Rădescu.
După conferința de la Moscova a miniștrilor de externe aliați, din decembrie 1945, a fost delegat de către PNL ca ministru fără portofoliu în guvernul Petru Groza în vederea pregătirii alegerilor din toamna lui 1946.
În timpul campaniei electorale din primăvara anului 1946 a fost agresat de către trupele de șoc comuniste, activitatea sa în cadrul guvernului Groza având o influență nulă în configurarea rezultatului scrutinului din 19 noiembrie, fraudat de către comuniști.
După instaurarea totală a regimului comunist, epurat din sistemul de învățământ superior, Romniceanu a fost arestat la 28 aprilie 1948 și încarcerat la Penitenciarul Craiova.
Întrucât nu existau suficiente probe pe baza cărora să fie trimis în justiţie, dar având în vedere că a fost „ministru în guvernele reacţionare”, a fost transferat la Penitenciarul Sighet.
Prin Decizia M.A.I. nr. 638 din 25 decembrie 1951 a primit o condamnare administrativă de 24 luni, majorată apoi prin Decizia M.S.S. nr. 684 din 28 decembrie 1953 cu alte 24 luni.
La începutul lunii iulie 1955 a fost adus de la Sighet și predat M.A.I., fiind încarcerat la Văcăreşti.
Crimă de înaltă trădare
Prin Sentinţa nr. 9 din 10 ianuarie 1957, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Bucureşti l-a condamnat la 12 ani temniţă grea pentru „crimă de înaltă trădare”.
Sentinţa i-a fost comunicată în închisoarea Văcăreşti. Trransferat la Jilava, apoi în mai 1958 la Râmnicu Sărat, unde a murit pe 13 februarie 1960, la vârsta de 69 de ani.
