Visul pașoptiștilor s-a împlinit acum 140 de ani. BNR e mai veche ca Rezerva Federală

 

A fost nevoie de zeci de ani de căutări și zbateri pentru ca la 17/29 aprilie 1880 să fie publicată, în Monitorul Oficial, Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune.

Banca Naţională a României a luat naştere înaintea Băncii Japoniei şi cu 33 de ani înainte de Rezerva Federală. Banca s-a înfiinţat pe tot parcursul anului 1880. A fost o naştere grea, dar a fost creată o instituţie tare din croială, solidă. Înfiinţarea a fost sub o stea bună”, a declarat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, la simpozionul prilejuit de aniversarea a 130 de ani a Băncii Naționale.

Capital integral românesc

La o jumătate de secol după apariţia primului proiect de înfiinţare a unei bănci naţionale, la 17/29 aprilie 1880, a fost publicată, în „Monitorul Oficial” nr. 90, Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune, potrivit site-ului Băncii Naţionale a României (BNR), www.bnr.ro.

Lua astfel fiinţă Banca Naţională a României, instituţie de credit, care deţinea privilegiul exclusiv de a emite bancnote. Capitalul băncii era în întregime românesc şi aparţinea în proporţie de o treime statului şi două treimi particularilor.

Primul pas spre înfiinţarea BNR a fost făcut la sfârşitul lunii martie 1880, când, după îndelungate dezbateri, a fost votată în Parlament legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune, înregistrându-se numai trei voturi contra în Senat, două voturi contra şi 14 abţineri în Camera Deputaţilor. Rezultatul votului a exprimat cvasiunanimitatea împărtăşită de elita politică şi economică românească privind necesitatea înfiinţării Băncii Naţionale a României. Legea a fost promulgată de principele Carol I, la 11 aprilie 1880.

Visul pașoptiștilor

Originea Băncii Naţionale trebuie căutată în mişcarea revoluţionară de la 1848 din Principatele Române, când tinerii revoluţionari au cerut „înfiinţarea unei Bănci Naţionale pe cel mai sigur temei”.

În anul 1856, sub domnia lui Grigore Alexandru Ghica, la 7/19 mai, s-a acordat lui Frideric Nuland, preşedintele Băncii din Dessau, directorul Creditului Mobiliar din Dessau şi preşedinte al Companiei de Drum de Fier Leipzig, dreptul de a face o bancă particulară în oraşul Iaşi sub numele „Banca Moldovei”.

Această bancă nu a dat rezultatele dorite şi a fost lichidată în anul 1860, iar în locul ei s-a înfiinţat „Banca Ţării Moldoveneşti”, dar nici aceasta nu a avut viaţă lungă. După alte încercări neizbutite şi îndelungate cercetări şi studii, făcute în special după modelul de organizare al Băncii Belgiei, în 1880 s-a întocmit proiectul de lege prin care a luat fiinţă Banca Naţională a României, sub formă de Societate anonimă cu participarea statului.

Capitalul Băncii a fost, la început, 30 milioane lei, din care statul participa cu 1/3 din capital, iar particularii cu 2/3. Din acest capital, 12 milioane s-au depus la înfiinţarea băncii, iar restul treptat în timp. Prima bancnotă emisă de BNR a fost cea de 1.000 lei, care a circulat până în anul 1933.

Pe locul numit Hanul Şerban-Vodă

În anul 1881, pentru ridicarea palatului Băncii Naţionale s-a cumpărat de la stat locul numit Hanul Şerban-Vodă. În 1884, s-a pus fundamentul clădirii, construcţia fiind pusă sub supravegherea şi conducerea lui Eugeniu Carada, primul director al băncii, ales de adunarea generală a acţionarilor la 21 februarie 1883.

Banca Naţională a României nu a avut capital integral de stat, până în 1947, când a fost etatizată.

Potrivit primului Regulament de ordine interioară, intrat în vigoare în luna decembrie 1880, conservarea „Archivelor generale” ale Băncii Naţionale a României a fost încredinţată Secretariatului general, unul din cele şapte servicii ale băncii. În anul 1885, documentele menţionează existenţa funcţiei de arhivar general, deţinută de Napoleon Carabulea. Acesta era retribuit cu 450 lei lunar, unul dintre cele mai mari salarii din institutul de emisiune, într-o epocă în care salariul secretarului general se ridica la 850 lei, iar un kg de carne costa 0,80 lei şi un kg de peşte 0,90 lei.

Arhiva

Instrucţiunile pentru sucursalele şi „agenţele Băncei”, întocmite în 1911 sub semnătura guvernatorului Anton Carp şi a secretarului-general I.G. Bibicescu, conţineau îndrumări cu privire la organizarea corespondenţei şi a actelor create în bancă. Astfel, documentele erau grupate în dosare, după următoarele categorii: corespondenţa confidenţială, specială, rapoarte etc.; „notele de informaţiuni” despre prezentatorii la scont; circularele Administraţiei centrale privitoare la personal; corespondenţa între Administraţia centrală şi sedii, precum şi între sedii; actele justificative de casă şi borderourile cupoanelor scontate etc.; borderourile fiecărui prezentator la scont; toate celelalte acte.

Pe lângă îndrumările privind ordonarea documentelor în dosare, sunt consemnate şi indicaţii referitoare la numerotarea filelor, certificarea şi inscripţionarea dosarelor, ordonarea acestora în arhivă pe ani şi trecerea lor într-un registru repertoriu. Cele mai vechi registre de evidenţă a arhivei Băncii Naţionale a României cuprind informaţii despre documente din perioada 1891-1893.

Experiența primului război mondial

În timpul Războiului de Reîntregire, BNR a susţinut financiar efortul de război al guvernului român. Evoluţia evenimentelor militare a obligat Administraţia centrală a BNR să plece în refugiu la Iaşi şi să accepte transferul tezaurului său la Moscova, fără ca acesta să mai poată fi recuperat.

Experienţa Primului Război Mondial a determinat conducerea Băncii Naţionale să adopte în anii celei de-a doua conflagraţii mondiale un ansamblu de măsuri în vederea asigurării protecţiei valorilor, inclusiv a documentelor din arhiva instituţiei. În luna februarie 1943, documentele care prezentau importanţă deosebită, dar nu erau necesare activităţilor curente, au fost evacuate la Govora. Restul documentelor, pentru a fi ferite de bombardamentele aeriene, au fost depozitate în Bucureşti, în locaţii diferite. Arhiva folosită mai rar a fost depozitată în subsolul Palatului nou al băncii, iar arhiva necesară lucrărilor curente în subsolul imobilului Marmorosch Blank.

Revenirea la normalitate după încheierea războiului a însemnat şi readucerea arhivei Băncii Naţionale la Bucureşti, acţiune finalizată până la sfârşitul anului 1945. Documentele au fost depozitate în subsolul Palatului nou al băncii, unde se păstrează până astăzi.

 

Sursa: Agerpres