Propusă pentru Premiul Nobel
Născută la 7 noiembrie 1878 la Viena, Austria, Meitner a fost îndrumată de tatăl ei spre Universitatea din Viena, devenind prima femeie admisă la cursurile și laboratoarele de fizică ale școlii. De asemenea, a devenit a doua femeie din lume care a obținut doctoratul în fizică în 1906.
Ulterior, Meitner s-a mutat la Berlin unde a participat la prelegerile fizicianului Max Planck, cunoscut pentru descoperirea cuantumului acțiunii, care a pus bazele teoriei cuantice și care i-a adus Premiul Nobel pentru fizică în 1918.
După un an, Meitner a devenit asistenta lui Planck, lucrând ca cercetător la Institutul de Chimie din Berlin. Acolo s-a întâlnit cu radio-chimistul, Otto Hahn, cei doi urmând să lucreze împreună timp de 30 de ani. Aceștia au descoperit izotopul protactiniei în 1917. Din 1924 și până în 1934, cei doi au fost nominalizați la Premiul Nobel pentru chimie.
Odată cu venirea celui de-al treilea Reich în Germania, acesta a interzis oamenilor de știință celebri să călătorească în străinătate, motiv pentru care Meitner a fost strecurată cu ajutorul altor colegi în Olanda. Apoi, a plecat în Danemarca și Suedia, unde a început să lucreze la institutul fizicianului Manne Siegbann din Stockholm.
În noiembrie 1938, Hahn și Meitner s-au întâlnit în secret în Copenhaga, Danemarca, unde au descoperit elementul bariu în timp ce testau un produs de uraniu pe care îl credeau radiu. În aceeași perioadă, Meitner alături de nepotul ei a descoperit ceea ce se intitulează fisiunea nucleară, descoperirile lor fiind publicare în 1939, ducând la crearea Proiectului Manhattan. Era vorba despre dorința Statelor Unite de a crea o bombă atomică la care Meitner a fost invitată să lucreze, însă aceasta a refuzat.
Element radioactiv numit după Meitner
În 1944, Hahn a primit Premiul Nobel pentru chimie pentru cercetările sale, acesta referindu-se la o lucrarea făcută în colaborare cu Meitner și cu asistentul său, Fritz Strassmann. Ulterior, acesta a transmis că doar el și cu asistentul său au fost responsabili pentru această descoperire, sugerând că toată cercetarea lui Meitner ar fi împiedicat descoperirea pe care aceștia au făcut.
În ciuda multiplelor nominalizări, Meitner nu a câștigat niciodată Premiul Nobel. Meitner a petrecut o mare parte din anii ’70 și ’80 călătorind, ținând cursuri și încurajând studentele să „amintească că știința poate aduce atât bucurie, cât și satisfacție în viața ta”.
În cele din urmă s-a retras în Cambridge, Anglia, pentru a locui lângă nepotul și colaboratul ei, Otto Robert Frisch. A murit în 1968, iar în 1982, oamenii de știință au creat un element radioactiv sintetic pe care l-au denumit „meitnerium”, în onoarea lui Lise Meitner, făcându-l primul element care a fost numit după o femeie.
