Candidatura lui Hitler
„Prin prezenta scrisoare, sugerez că Premiul Nobel pentru Pace să i se acorde cancelarului german Adolf Hitler, un om care, în opinia a milioane de oameni, este cel care merită această recompensă. În septembrie 1938, pacea lumii era în pericol, iar omul care a salvat lumea de la această catastrofă a fost conducătorul poporului german. Deși avea puterea de a începe un război mondial, a decis să nu lase armele să vorbească.
Încă există un număr mare de oameni care nu reușesc să vadă măreția lui Adolf Hitler. Pe baza acestui fapt, nu aș fi găsit un alt moment potrivit pentru a-l nominaliza pe Adolf Hitler pentru Premiul Nobel dacă nu ar fi existat un număr de parlamentari care l-au nominalizat pe premierul britanic Neville Chamberlain. Chiar dacă este adevărat că Chamberlain a contribuit la salvarea păcii mondiale, ultima decizie a fost a lui Adolf Hitler. El ar trebui să primească mulțumiri pentru pacea care predomină în întreaga Europa.
Cel mai corect lucru de făcut este să nu puneți un alt nume lângă Adolf Hitler. Acesta este cu siguranță luptătorul autentic pentru pace, milioane de oameni punându-și speranța în el privind pacea mondială.
Stockholm, 27 ianuarie 1939”
O explicație plauzibilă ?
Nominalizarea a creat un val de proteste printre comuniștii suedezi, social-democrați și antifasciștii liberali. Erik Brandt a fost considerat nebun și trădător al valorilor clasei muncitoare pentru această nominalizare. Intervievat de ziarul suedez Svenska Morgonposten a spus că nominalizarea lui Chamberlain l-a provocat să-l numească pe Hitler și că totul trebuia luat ca o glumă.
Rezultatul Acordului de la München a fost că puterile occidentale au atacat Cehoslovacia prin predarea regiunii Sudeților, pentru a realiza pacea. Nici Chamberlain, nici Hitler nu au meritat acest premiu pentru pace. Într-o scrisoare adresată editorului ziarului Trots Allt, Brandt a scris că prin nominalizarea lui Hitler se voia prezentarea lui ca dușmanul numărul unu al păcii mondiale.
Când reacțiile nominalizării s-au dovedit a fi foarte violente, nimeni neînțelegând ironia din spatele acesteia, Brandt a retras nominalizarea printr-o altă scrisoare. Erik Brandt s-a dovedit antifascist încă din septembrie 1938, când a semnat o petiție care a dus la fondarea unei asociații antifasciste din Suedia. În aprilie 1939, el și-a certat conducătorul partidului pentru că a refuzat să primească mai mulți refugiați evrei din Germania, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost printre primii care au investigat zvonurile legate de lagărele germane de exterminare din Polonia.
