Protestele oamenilor muncii au făcut, totuși, în cele din urmă, să fie introduse măsuri pentru a facilita sincronizarea familiilor. În martie 1930, guvernul a început să recunoască cererile familiilor de zile libere simultane – prima dintre multele reforme minore care au încercat să facă nepreryvka să funcționeze.
Mai mult, nepreryvka a încercat să atace semnificația religioasă a duminicii. Dacă guvernul sovietic s-ar fi preocupat numai de problema economică, ar fi fost destul de ușor să mențină săptămâna de șapte zile și să eșaloneze zilele de odihnă în acel timp. (La urma urmei, ciclul de cinci zile a însemnat că oamenii aveau peste 70 de zile libere săptămânale pe an, față de cele 52 pe care le aveau înainte.)
Religia, dușmanul „idealului revoluționar”
Săptămâna continuă, spunea teoria, ar face respectarea îndatoririlor religioase aproape imposibilă. Fără vineri, sâmbătă sau duminică, musulmanii, evreii și creștinii ortodocși nu ar mai putea participa la slujbe.
Departe de centrele urbane birocratice ale țării, viața agrară a continuat însă la fel ca înainte. În 1931, spune istoricul Malte Rolf, „aproape toți oficialii se plângeau de legăturile puternice ale oamenilor din mediul rural cu „obiceiurile tradiționale”, pentru că distanța de centrul de putere le permitea să nu se supună indicațiilor partidului .
În cele din urmă, însă, invenția a eșuat atât în ceea ce privește obiectivele declarate, cât și cele ascunse. Productivitatea a scăzut, utilizarea în flux continuu a mașinilor s-a dovedit dăunătoar.
Până la urmă, ideea a eșuat din aproape toate punctele de vedere. Au fost făcute ajustări și în 1931, ciclul a fost prelungit la șase zile, dar, după 11 ani de încercări și erori, proiectul a fost anulat în iunie 1940. Pe 26 iunie 1940, într-o zi de miercuri, un decret al Prezidiului Sovietului Suprem a declarat ciclul de șapte zile restabilit. Dar, deși duminica era din nou sărbătoare.
Restabilirea a avut, însă, un cost. Pentru muncitorii obișnuiți, renunțarea la locul de muncă, lipsa unei zile de la serviciu sau întârzierea mai mult de 20 de minute au devenit infracțiuni penale pentru care pedepsele cu închisoarea erau obligatorii. Bolșevicii renunțaseră la nepreryvka, dar ideologia care inspirase ideea bolnavă era intactă, scrie historyofyesterday.com.
