Al Doilea Război Mondial. Deși mulți se concentrează pe invazia terestră atunci când vine vorba de ofensiva Germaniei împotriva Poloniei în septembrie 1939, este important să ştim şi ceea ce s-a întâmplat atât pe apă, cât și în aer.
Kriegsmarine și Luftwaffe au jucat roluri majore în asigurarea victoriilor germane în primele zile ale luptelor
În anii premergători invaziei germane în Polonia, Europa a fost martora politicilor externe și expansioniste agresive ale Germaniei. Conduse de Führer și de Partidul Național-Socialist al Muncitorilor Germani, acestea au condus deja la reocuparea Renaniei în 1936, urmată de anexarea Austriei în ’38 și de cea a regiunii Sudetenland din Cehoslovacia în ’39. Acestea făceau parte din strategia mai largă de a stabili dominația germană în Europa.
Acordul de la München, semnat în 1938, a permis Germaniei să anexeze o parte din Cehoslovacia și a fost un precursor al invaziei din Polonia. Văzut ca un act de împăcare de către Marea Britanie și Franța, acest acord l-a încurajat pe Führer să continue expansiunea teritorială. În momentul în care Germania a pus ochii pe Polonia, scena era pregătită pentru o confruntare majoră, iar Pactul Molotov-Ribbentrop, un tratat de neagresiune între prima și Uniunea Sovietică, nu a făcut decât să izoleze și mai mult națiunea est-europeană.
La 1 septembrie 1939, Germania și-a lansat războiul fulger împotriva Poloniei, marcând începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Invazia a fost rapidă și brutală, utilizând o combinație de trupe terestre, atacuri aeriene și forțe navale. Kriegsmarine a jucat un rol crucial în invazie, în special în Marea Baltică, unde marinarii săi au încercat să controleze rutele maritime și porturile vitale.
Planul Peking a fost o operațiune executată de marina poloneză în zilele premergătoare invaziei germane
Pe măsură ce tensiunile din regiune au început să escaladeze, guvernul a decis să evacueze cele mai moderne distrugătoare navale ale sale în Marea Britanie, pentru a preveni capturarea sau distrugerea lor. Planul a fost conceput din necesitate, deoarece marina poloneză era mult depășită de Kriegsmarine.
La 29 august 1939, semnalul „Peking, Peking, Peking” a fost trimis, inițiind evacuarea. Trei distrugătoare poloneze – ORP Burza, Błyskawica și Grom – au pornit din Marea Baltică, sub comanda lui Roman Stankiewicz.
Călătoria a fost plină de pericole, deoarece navele au trebuit să navigheze în ape patrulate de forțele navale și aeriene germane. În ciuda acestor provocări și cu ajutorul Marinei Regale, navele au reușit să ajungă la Edinburgh în seara zilei de 1 septembrie, ziua în care a început invazia germană.
Ce rol a jucat Kriegsmarine în invazia Poloniei?
Kriegsmarine a jucat un rol important în invazia germană a Poloniei, concentrându-se pe asigurarea controlului asupra Mării Baltice și sprijinirea operațiunilor terestre de-a lungul coastei.
Obiectivele principale erau blocarea porturilor, perturbarea liniilor de aprovizionare și furnizarea de sprijin de artilerie pentru forțele Wehrmacht care înaintau. Operațiunile navale au fost coordonate cu Luftwaffe pentru a le maximiza eficiența.
Una dintre misiunile-cheie ale Kriegsmarine a fost neutralizarea forțelor navale poloneze și securizarea rutelor maritime importante. Serviciul a desfășurat nave de luptă, crucișătoare, distrugătoare și U-boat-uri pentru a realiza acest lucru. Atacul naval rapid și copleșitor a contribuit la paralizarea Marinei poloneze și a asigurat că liniile de aprovizionare germane au rămas deschise.
Al Doilea Război Mondial. 1-7 septembrie 1939: Bătălia de la Westerplatte
Bătălia de la Westerplatte a fost primul contact al invaziei germane din Polonia. Situat pe peninsula Westerplatte, în orașul liber Danzig (Gdańsk de astăzi), depozitul militar polonez de tranzit era un punct strategic cheie.
Garnizoana, comandată de maiorul Henryk Sucharski, a avut sarcina de a rezista asaltului german timp de 12 ore, dar a reușit să reziste timp de șapte zile.
Bătălia a început la 1 septembrie 1939, cu un bombardament al cuirasatului german SMS Schleswig-Holstein. În ciuda faptului că erau depășiți numeric și de armament, apărătorii polonezi au opus o rezistență acerbă. Forțele germane, inclusiv soldații din Danzig, au lansat mai multe atacuri asupra depozitului, dar au fost respinse de fiecare dată.
Apărătorii polonezi s-au folosit de o rețea de tranșee, buncăre și poziții fortificate pentru a-și menține poziția. Apărarea lor prelungită a Westerplatte a blocat resurse germane semnificative și a devenit un simbol al curajului și determinării poloneze. La 7 septembrie, după ce și-au epuizat proviziile și au suferit pierderi grele, garnizoana a capitulat în cele din urmă.
1 septembrie 1939: Bătălia din golful Danzig
Bătălia din golful Danzig a avut loc la 1 septembrie 1939 și a fost un angajament naval cheie în timpul primelor faze ale invaziei germane în Polonia. Marina poloneză avea sarcina de a perturba mișcările navale germane și de a proteja coasta de orice fel de debarcare amfibie, ceea ce a condus la o serie de lupte între marinarii săi și Luftwaffe.
Forțele poloneze – compuse din lansatorul de mine ORP Gryf, mai multe distrugătoare mai mici și două nave de mici dimensiuni – s-au confruntat cu inamici mult superiori. În ciuda eforturilor lor curajoase, navele lor au fost grav avariate de avioanele Junkers Ju 87B Stukas. Unul dintre cele care au suferit avarii a fost Gryf, ca urmare a focului mitralierelor germane, ceea ce a dus la moartea comandantului, comandorul Stefan Kwiatkowski, și la alte 29 de victime.
Bătălia a dus la anularea operațiunii Rurka, o operațiune poloneză planificată de minare menită să blocheze accesul naval german la golful Danzig. Deși nu și-a putut atinge obiectivele, angajamentul a demonstrat hotărârea polonezilor de a rezista invaziei germane.
Al Doilea Război Mondial. Ce s-a întâmplat în săptămânile de după invazia inițială?
În câteva săptămâni, apărarea poloneză a fost copleșită de forțele germane invadatoare. Cu toate acestea, invazia nu a fost doar un efort german; Uniunea Sovietică a jucat, de asemenea, un rol semnificativ. La 17 septembrie 1939, Armata Roșie a invadat partea de est a țării, pecetluind și mai mult soarta Poloniei. Forțele inamice au depășit rapid apărarea națiunii, ducând la ocuparea și divizarea acesteia.
În anii care au urmat invaziei, polonezii au fost supuși unui tratament crud de către ocupanți.
În zona ocupată de Germania, elita politică, academicienii și toți cei considerați o amenințare la adresa regimului au fost executați, în timp ce locuitorii evrei au fost forțați să trăiască în ghetouri, înainte de a fi trimiși în lagăre de concentrare. Cei aflați sub control sovietic au fost supuși unei cruzimi similare. Execuțiile au avut loc în mod regulat, iar cultura poloneză a fost suprimată, în favoarea „sovietizării” țării.
