Disputa politică și diplomatică a României în cadrul Conferinței de Pace de la Paris. Lobby-ul făcut de André Tardieu în favoarea României
Unul dintre cei care au făcut lobby pentru situația României a fost André Tardieu, mâna dreaptă a lui Clemenceau, de trei ori prim-ministru al Franței în perioada interbelică. Contele de Saint-Aulaire a declarat următoarele despre perspectiva franceză:
„La Consiliul Suprem de la Paris, adunarea care sub președinția lui Clemenceau și sub inspirația lui Wilson, promulgă o nouă Cartă a umanității, toate avantajele reveneau sovieticilor și toată asprimea era îndreptată spre România, principala lor victimă. […].
Tardieu, membru al delegației noastre și președinte al Comisiei pentru Afaceri Românești, mi-a spus aproape același lucru. Acesta mi-a mărturisit:
„Am o luptă aprigă de dus pentru a-i recunoaște pe români drept aliații noștri. Îl am împotriva mea pe Clemenceau care nu-i iartă pentru că au încheiat armistițiul, pe Wilson care declară că nu știe nimic despre tratatul nostru de alianță din 1916 și pe toți juriștii pentru care pacea cu Germania din 7 mai 1918 îi răpește României titulatura de aliat. Într-un cuvânt, în numele dreptății, se comite o mare nedreptate, dorind să pedepsească România pentru nenorocirile pe care le-a îndurat, de care sunt răspunzători aliații, noi înșine pentru că nu ne-am respectat angajamentele privind Salonic și, mai ales, Rusia, prin trădarea ei perfidă”.
„După acest „război al legii”, România, dintre toți aliații noștri, cea care a suferit cel mai mult, a fost cea mai prost tratată. Totuși, dreptatea evidentă a cauzei sale și presiunea opiniei publice europene, mișcată de imensitatea sacrificiilor sale, au învins voința rea. […].”
„Un tigru nu a făcut niciodată pui cu o leoaică”
„Fiind de acord cu mine, Brătianu a sfătuit-o pe Regina Maria să meargă la Paris pentru a încerca să-l încânte pe Clemenceau, care, după prima întâlnire cu ea, a declarat „Un tigru nu a făcut niciodată pui cu o leoaică”. Regina a râs la această glumă, pe care i-am povestit-o după ce Tardieu mi-a replicat-o”.
