Dentistul din cel de-al Doilea Război Mondial care a ucis 98 de soldați japonezi înainte de a fi împușcat de 76 de ori
Benjamin Lewis Salomon
Având origini modeste în Milwaukee și ajungând în cele din urmă să dețină propriul cabinet stomatologic, Benjamin Salomon nu și-ar fi imaginat niciodată că într-o zi va fi unul dintre cei trei ofițeri stomatologi din armata americană care vor primi Medalia de Onoare.
Salomon a debutat în armată ca soldat de infanterie. Dimineața lucra la dantura soldaților, iar după-amiaza preda tactici de infanterie. În curând, superiorii săi au început să observe cât de valoros devenise pentru trupele americane.
S-a dovedit a fi un trăgător experimentat și în scurt timp a fost avansat la gradul de sergent. Mai târziu, a fost transferat la Corpul Stomatologic al Armatei și a fost numit prim-locotenent. În mai 1944, Salomon a fost promovat la gradul de căpitan al Regimentului 105 Infanterie, Divizia 27 Infanterie. Își dovedise calitățile în timpul antrenamentelor, iar superiorii săi erau nerăbdători să îl vadă dovedindu-și abilitățile în luptă.
La doar o lună după ce a devenit căpitan, Salomon a asistat la prima sa bătălie
Deoarece nu prea era nevoie de intervenții stomatologice în cursul luptelor , Salomon s-a oferit voluntar pentru a merge pe uscat în Saipan cu batalionul 105 Infanterie. El urma să îl înlocuiască pe chirurgul Batalionului 2, care fusese rănit într-o luptă anterioară.
În acest moment, americanii decimaseră o mare parte din armata japoneză, ucigând aproape 30.000 de soldați. Astfel, comandantul japonez, generalul Yoshitsugu Saito, a venit cu un nou plan de atac – „atacă în timp ce avansezi și continuă să ataci până când mori.” Fără să mai țină cont de propriile vieți, japonezii au invadat liniile de front, petrecând 15 ore în care au tras în americani.
În momentul în care au atacat, Salomon se afla la 50 de metri de linia frontului, veghind asupra a 30 de soldați răniți în cortul său de campanie. Când a văzut că japonezii avansează, el a ordonat personalului său să evacueze răniții, spunându-le că îi va ține pe japonezi la distanță până când toți vor fi în siguranță.
Căpitanul Salomon a luat apoi o pușcă de la unul dintre răniți și a ieșit în grabă din cort. După ce patru oameni au fost uciși în timp ce manevrau o mitralieră, căpitanul Salomon a preluat controlul acesteia. Când corpul său a fost găsit mai târziu, 98 de soldați inamici morți erau îngrămădiți în fața poziției sale.
„Cei din infanterie nu l-au mai văzut niciodată în viață. În ziua în care a fost găsit, camarazi lui au început să pregătească o propunere pentru Medalia de Onoare.”
Inițial, cererea a fost respinsă
Conform normelor Convenției de la Geneva, cadrele medicale nu pot purta arme în fața inamicului. De asemenea, se precizează că medalia nu poate fi acordată pentru acțiuni întreprinse în „ofensivă”. Cu toate acestea, cererea a fost aprobată în cele din urmă, datorită numărului de vieți salvate și a curajului de care a dat dovadă Salomon.
În 2002, președintele George W. Bush i-a acordat post-mortem Medalia de Onoare lui Benjamin Lewis Salomon. Aceasta este expusă la Școala de Stomatologie a USC, unde a studiat Salomon. Pe lângă Medalia de Onoare, Benjamin Salomon a mai primit o Inimă Purpurie, Medalia Serviciului American de Apărare, Medalia Campaniei Americane, Medalia Campaniei Asiatic-Pacific și Medalia Victoriei din al Doilea Război Mondial.
