Cum i-a convins Goebbels pe civilii germani să ucidă aviatori aliați
Parașutați pentru a scăpa de o moarte în flăcări, sute de aviatori aliați au fost uciși după ce au atins solul german de către civili frenetici care au mânuit lopeți, furci și pietre.
„Ne scuipau și ne loveau cu pietre”, își amintea sergentul Warren Hampton, din Forțele Aeriene ale Armatei SUA, capturat după ce bombardierul său B-26 a fost doborât în cea de-a opta misiune, la 23 decembrie 1944. A fost dus la Nürnberg ca prizonier. „La fiecare gară, se înghesuiau în jurul nostru și aruncau cu pietre”. Hampton a avut noroc că a supraviețuit.
Se presupune că a fost vorba de violențe spontane datorate „furiei locale” față de raidurile aeriene aliate. Cu toate acestea, omorurile nu au fost incidente spontane – ele au fost provocate de o campanie sistematică condusă de ministrul propagandei naziste Joseph Goebbels.
O scuză pentru violență
Goebbels a susținut că civilii aveau „dreptul” să se răzbune în mod sângeros pe echipajele aeriene aliate, deoarece aceștia bombardau orașele germane. Totuși, sub conducerea nazistă, Luftwaffe a bombardat în mod flagrant comunități din Spania, Polonia și Marea Britanie, ucigând mii de civili. Bombardarea germană a orașului Coventry în 1940 a avut ca rezultat un „oraș al sufletelor pierdute”, potrivit BBC, provocând isterie în masă și distrugând 41.500 de case într-o singură noapte. Morga locală a fost supraîncărcată, „având parte de 60 de cadavre într-o oră. Între 40 și 50 erau neidentificabile, din cauza mutilărilor”.
În timpul Blitzului londonez, avioanele germane au mitraliat civilii pe străzi. De asemenea, naziștii au căutat să distrugă patrimoniul cultural. După un raid aerian asupra Portsmouth în 1941, propaganda radiofonică germană s-a lăudat că a distrus HMS Victory, nava amiral a eroului de război britanic Amiralul Nelson (deși, în realitate, nava nu a fost distrusă, ci doar avariată).
„Strategia nazistă a fost de a împrăștia teroarea în rândul aliaților”
Deși erau fericiți să provoace distrugeri, Goebbels și alți lideri naziști au susținut că era „imoral” atunci când Aliații au folosit tactici similare împotriva lor.
În iulie 1943, Oberkommando der Wehrmacht (Înaltul Comandament al forțelor armate germane) a interzis înmormântările militare pentru aviatorii aliați. Un ordin al lui Heinrich Himmler din 10 august 1943, adresat forțelor SS și poliției, le interzicea să intervină în orice confruntare locală cu aviatorii aliați care supraviețuiau aterizărilor cu parașuta.
„Vom transforma în procedură legală condamnarea la moarte a „piloților ucigași” anglo-americani doborâți și, de asemenea, vom aplica pedeapsa cu moartea împotriva lor”, scria Goebbels în jurnalul său la 22 decembrie 1943. „Este un plan de foarte mare anvergură, dar în anumite circumstanțe ar putea duce la un rezultat demn de luat în seamă”.
Mobilizarea mulțimii
Goebbels i-a încurajat pe toți germanii care doreau să ucidă, spunând că guvernul tolerează acest lucru.
Primul lucru pe care Goebbels l-a făcut a fost să schimbe definiția unui aviator aliat. El a început acest proces în 1943. Conform ordinelor sale, publicațiile radio și cele tipărite au eliminat cuvintele „pilot”, „echipaj aerian” și „avion” din vocabularul oficial.
În schimb, personalul aerian aliat a fost denumit prin epitete depreciative, cum ar fi „aviator al terorii” (Terrorflieger), „aviatori criminali” (Mordfliegern), „gangsteri ai aerului” (Luftgangstern) și chiar „barbari ai aerului” (Lufthunnen). Scopul era de a demoniza aviatorii și de a schimba sentimentele civililor față de aceștia.
Întrucât cultura germană respectă soldații, Goebbels a luat măsuri pentru a discredita statutul militar al aviatorilor. El a susținut că aceștia erau „criminali” și nicidecum soldați. De asemenea, a inițiat rapoarte false conform cărora aviatorii erau „ucigași plătiți” care încasau recompense de la guvernele aliate în funcție de civilii pe care îi omorau.
„În timp ce uniforma este un veșmânt de onoare pentru soldații germani, pentru „Gangsterii aerului” este un costum de lucru al unui criminal”, susținea un articol de propagandă din iunie 1943, pus la cale de Goebbels în ziarul Marburger Zeitung.
Goebbels a adoptat frecvent tactici de alarmă în propaganda sa. El susținea că aviatorii aliați erau hotărâți să distrugă tot ceea ce le era drag germanilor, invocând în articole și discursuri imagini cu sate pitorești, biserici vechi și copii nevinovați. Pentru a sugera violența, Goebbels a produs rapoarte care să le ofere idei mortale civililor, sugerând că justiția „linșajului” aGoebbelsr fi „inevitabilă”.
„Nimeni nu s-ar mira că poporul nostru … ar trebui să fie copleșit de o furie răvășitoare în fața acestor crime cinice”, scria el în Volkischer Beobachter la 29 mai 1944, în introducerea sa la o serie de articole despre „piloții terorii”. El sugera ca civilii să facă „un pas spre autoajutorare și să se răzbune pe piloții care sar din avioanele inamice”.
Hitler i-a acordat întregul său sprijin. La 5 iulie 1944, Führerul a emis un ordin strict secret intitulat „Cu privire la „aviatorii teroriști”, în care a decretat că orice aviator britanic și american care răspunde descrierii lui Goebbels de „terorist” nu va fi tratat ca prizonier de război, ci „va fi ucis imediat ce va cădea în mâinile germanilor”.
