Controlul minții în Războiul Rece
În anii 1950 și 1960 – la apogeul Războiului Rece – guvernul Statelor Unite se temea că agenții sovietici, chinezi și nord-coreeni folosesc tehnici de control al minții pentru a spăla creierul americanilor care căzuseră prizonieri de război în Coreea.
Ca urmare, Allan Dulles, directorul Agenției Centrale de Informații (CIA), a aprobat Proiectul MK-Ultra în 1953. Operațiunea sub acoperire a avut ca scop dezvoltarea tehnicilor de control al comportamentul uman cu droguri și alți manipulatori psihologici.
MK-Ultra a fost un proiect secret în cadrul căruia CIA a efectuat sute de experimente clandestine – uneori pe animale, alteori pe pe cetățeni americani (fără acordul acestora) – pentru a evalua potențiala utilizare a unor dispozitive sau a drogurilor (mai ales LSD) pentru controlul minții, culegerea de informații și tortura psihologică.
Detaliile acestui program imoral și ilicit au ieșit la iveală abia în 1975, în timpul unei investigații a Congresului american asupra activităților ilegale în care CIA era implicată.
Cipuri implantate în creierul câinilor
CIA a efectuat o intervenții chirurgicale pe creier asupra unui număr de șase câini. Acestora li s-au implantat cipuri electrice, astfel încât să poată fi controlați prin telecomandă să alerge, să se întoarcă sau să se oprească.
Experiențele pe oameni
Proiectul a cuprins și 150 de experimente umane care au implicat droguri psihedelice și electroșocuri. Mai multor cetățeni americani li s-au administrat doze mari de LSD în încercarea de a vedea dacă aceaștia pot fi transformați în „agenți robot”. Experții CIA încercau să afle dacă pot declanșa comportamentul programat cu ajutorul unor cuvinte cheie. Testele au fost făcute în marea majoritatea cazurilor pe pacienți cu sănătate mintală, deținuți, persoane dependente de droguri și prostituate, mai exact „oameni care nu au putut riposta”, după cum spunea unul dintre agenții implicați.
Uneori, subiecții testați știau că participă la un studiu, alteori nu aveau nici cea mai vagă idee.
Multe dintre teste au fost efectuate în universități, spitale sau închisori din Statele Unite și Canada. Cele mai multe dintre acestea au avut loc între 1953 și 1964, dar nu este clar câți oameni au fost implicați în teste – dat fiind că agenția a distrus majoritatea documentelor MK-Ultra când programul a fost oprit oficial în 1973.
Teoria lui Sidney Gottlieb despre LSD
CIA a început să experimenteze cu LSD sub conducerea chimistului Sidney Gottlieb. El credea că agenția ar putea valorifica proprietățile de modificare a minții ale drogului pentru a spăla creiere sau ca formă de tortură psihologică.
MK-Ultra a inclus și experimente cu ecstasy, mescalină, heroină, barbiturice, metamfetamina sau „ciuperci magice”.
Operațiunea Midnight Climax
Operațiunea Midnight Climax a fost un proiect în cadrul MK-Ultra în care prostituate angajate de agenție au atras bărbați în „casele sigure” CIA, unde aceștia au fost supuși unor experimente.
Agenții CIA le-au administrat bărbaților LSD și apoi – uneori din spatele unei oglinzi false – a urmărit efectele medicamentului asupra comportamentului lor. De asemenea, în camerele prostituatelor au fost instalate dispozitive de înregistrare, deghizate în prize electrice.
Majoritatea experimentelor Operation Midnight Climax au avut loc în San Francisco și Marin County, California, și în New York City.
Potrivit omului de știință g Dr. Russell Monroe, care a vorbit la ABC News în 1979, CIA căuta „un agent incapacitant; un agent care nu ar dăuna permanent, ci ar incapacita temporar. [Controlul minții] a fost un mod umanist de a duce un război. ”
Scriitoarea Marie D Jones a cercetat luni întregi documentele desecretizate CIA cu privire la programul MK-Ultra. „În esență, MK-Ultra, în special testele LSD, au vizat stăpânirea artei de a șterge subconștientul unei victime și înlocuirea acestuia cu un nou mod de a gândi”, spune ea.
Programul MK-Ultra a fost considerat un eșec. Pentru că lipseau rezultatele concrete, CIA l-a oprit în 1973.
