Absolvent al mai multor școli militare din România, Constantin Scărișoreanu a devenit căpitan în armata română în 1897 și profesor de istorie militară la Școala de Ofițeri, în 1898. În 1900, a urmat un stagiu de pregătire în armata austro-ungară. Când s-a întors în România, Scărișoreanu a primit funcția de comandant de companie, fiind ulterior promovat în diferite funcții. Când a început Primul Război Mondial, Scărișoreanu avea gradul de colonel. În perioada de neutralitate a României (1914-1916), a ocupat funcția de șef de stat major al Corpului 5 Armată.
Odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, colonelul Scărișoreanu a primit comanda Diviziei 19 Infanterie, staționată în Dobrogea, între localitățile Caraomer, Amzacea și Topraisar. Pentru eroismul de care a dat dovadă în luptele din Dobrogea, Constantin Scărișoreanu a fost avansat la gradul de general de brigadă pe câmpul de luptă, la 14 octombrie 1916.
Bătălia pentru București
Între noiembrie și decembrie 1916, generalul Scărișoreanu a participat la apărarea capitalei României. În bătălia pentru București, Divizia 9/19 Infanterie condusă de Scărișoreanu a opus o rezistență înverșunată, provocând pierderi semnificative inamicului. În noaptea de 18/19 noiembrie (1/2 decembrie, stil nou), Divizia 9/19 Infanterie a pătruns în spatele Diviziei 217 Infanterie germană, principala forță de atac a Puterilor Centrale pe frontul dunăreano-carpatic, împiedicând-o să-și fortifice pozițiile.
Divizia 217 Infanterie germană a suferit pierderi semnificative. În timpul bătăliilor de la Iepurești și Stâlpu, 1300 de oameni au fost luați prizonieri, iar 17 mitraliere și 3 baterii de artilerie au fost capturate de trupele române. Divizia germană a fost împărțită în două de contraatacul trupelor române. O parte a diviziei germane a fost împinsă spre sud-vest, peste râurile Glavacioc și Câlniștea, împreună cu unități din Divizia Goltz; cealaltă jumătate a fost împinsă spre nord, peste râul Neajlov.
În timp ce contraatacul Diviziei 9/19 Infanterie a avut succes în zona râului Neajlov, numeroase trupe inamice au fost observate venind dinspre nord și est. Generalul Scărișoreanu a ordonat evacuarea trupelor sale peste râul Argeș, pentru a evita încercuirea și pentru a relua ofensiva la o dată ulterioară.
La 19 noiembrie (2 decembrie, stil nou), trupele comandate de generalul Scărișoreanu au traversat râul Argeș în două direcții, împingând înapoi Divizia 12 infanterie bulgară și rupând legătura dintre aceasta și Divizia 217 infanterie germană. Ca urmare, trupele germane au fost aproape complet încercuite. Peste 2.500 de soldați au fost luați prizonieri de către români și au fost capturate 18 tunuri, dintre care 6 grele, și peste 20 de mitraliere.
Acțiunile armatei române pe fronturile din Carpați și Dunăre nu au avut rezultatul scontat, iar bătălia de pe râul Neajlov s-a încheiat în seara zilei de 20 noiembrie (3 decembrie), când generalul Constantin Prezan, șeful Marelui Cartier General al armatei române, a dat ordinul de retragere generală spre est.
Demisia generalului Constantin Scărișoreanu din armată
În vara anului 1917, generalul Constantin Scărișoreanu s-a remarcat în bătălia de la Mărășești, unde a condus Divizia 9 Infanterie, care a reușit să respingă mai multe asalturi ale inamicului. Pentru meritele sale deosebite, generalul Scărișoreanu a primit din partea regelui Ferdinand I cea mai importantă decorație militară de război, Crucea Albastră a Cavalerilor Ordinului Mihai Viteazul.
Cu toate acestea, în 1918, generalul Constantin Scărișoreanu a demisionat din armată la vârsta de 49 de ani, din motive care nu au fost niciodată pe deplin elucidate, și s-a retras în viața civilă. Cu toate acestea, în 1922, i s-a încredințat comanda Diviziei de Onoare la festivitățile de încoronare a regelui Ferdinand și a reginei Maria ca monarhi ai României Mari la Alba Iulia.
Generalul Constantin Scărișoreanu a murit la 12 noiembrie 1937, la București.
Sursa: Europecentenary.eu
