Colaboraționiștii lui Hitler din Europa: Oportuniști sau adepți ai ideologiei naziste?
În general, aceste mișcări au căutat să câștige putere politică alăturându-se cu regimul nazist și colaborând cu forțele de ocupație în diverse moduri.
Unele dintre aceste colaborări au fost în mod deschis de natură politică, în timp ce altele s-au concentrat mai mult pe obiective economice sau militare. Poate cea mai cunoscută mișcare colaboraționistă a războiului a fost regimul de la Vichy din Franța. După invazia germană din 1940, guvernul francez, condus de mareșalul Philippe Pétain, s-a predat și a semnat un armistițiu cu Germania.
Acest lucru a dus la instaurarea regimului de la Vichy, care colaborat cu naziștii în mai multe moduri. Guvernul de la Vichy a fost responsabil pentru aplicarea politicilor naziste în Franța, inclusiv deportarea evreilor francezi în lagărele de concentrare.
Alte mișcări colaboraționiste notabile din timpul războiului au inclus regimul Quisling din Norvegia, regimul ustaș din Croația, Crucile cu Săgeți maghiare și Mișcarea Legionară românească. Toate aceste mișcări s- au caracterizat prin sprijinul acordat regimului german și prin disponibilitatea lor de a colabora cu forțele de ocupație.
Alți colaboratori pronaziști au fost Staf De Clercq și Hendrik Elias din partea Ligii Naționale Flamande, care au contribuit la deportarea evreilor din regiune; Bronislav Kaminski, comandant din Armata de Eliberare Naţională Rusă, care a supravegheat uciderea a peste 10.000 de cetățeni în timpul Revoltei din Varșovia din 1944; Josef Tiso, un fost preot ajuns premier al Slovaciei sub ocupație nazistă, care a deportat mii de evrei; Anton Mussert „Führer al poporului olandez“ din 1942.
Unul dintre cele mai controversate aspecte ale mișcărilor colaboraționiste este măsura în care acestea pot fi considerate responsabile pentru acțiunile regimului nazist. Unii susțin că aceste mișcări au fost pur și simplu oportuniste și că nu ar trebui să fie trase la răspundere pentru crimele comise de naziști.
Alții susțin că mișcările colaboraționiste au fost complice la crimele regimului nazist și că ar trebui să fie trase la răspundere pentru acțiunile lor. Unul dintre argumentele cheie prezentate de cei care apără mișcările colaboraționiste este că au fost motivați de dorința de a-și proteja propriile interese, mai degrabă decât de un angajament față de ideologia nazistă. De exemplu, guvernul Vichy din Franța a colaborat cu naziștii pentru a-și menține autoritatea, mai degrabă decât din orice angajament ideologic față de cauza nazistă. Criticii mișcărilor colaboraționiste susțin că această distincție este în mare măsură irelevantă, iar colaborarea cu naziștii ar trebui văzută ca o trădare a principiilor morale de bază.
Prin colaborarea cu naziștii, aceste mișcări susțineau implicit crimele naziste și erau complice la comiterea lor.
