Neînțelegerile româno-germane de pe front și decizia Aliaților de a bombarda populația civilă
Printr-o postare pe pagina personală de Facebook, distinsul istoric Alesandru Duțu expune situația dificilă în care se afla țara noastră în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Redăm mai jos notele istoricului militar.
Informând Berlinul despre acest lucru, Ion Antonescu cere să se ordone comandamentelor germane, care aveau în subordine divizii române, să țină seama, la întrebuințarea lor viitoare, de faptul că acestea erau organizate pe şase batalioane, cu ,,o încadrare mult mai slabă și o dotare cu armament inferioară celor germane”, efectivele fiind istovite în urma luptelor continue duse în prima linie (din lipsa rezervelor), ca diviziile române să fie angajate pe fronturi în care inamicul să nu aibă posibilitatea să atace cu tancuri (sau să fie întărite cu tunuri grele anticar și de asalt), iar comandanții români ,,de toate treptele să fie lăsați să-și exercite comanda, mai ales în perioada conducerii luptei” deoarece ,,amestecul ofițerilor germani în comandă slăbește autoritatea comandanților români și-i pune în situația de a avea răspunderea unor operații pe care nu le-au condus”.
Adresându-se şi generalului Erik Hansen, Conducătorul Statului atrage atenţia ca ,,în viitor să nu mai fie luate unele măsuri care au slăbit forţa luptătoare a trupelor române”: ,,Diviziile să nu mai fie destrămate pe pachete şi nici scoase de sub comanda şefilor direcţi”; ,,Să nu se mai lase Comandamente de mari unităţi neîntrebuinţate”; să se pună la dispoziţie ,,rezerve mobile şi artilerie grea motorizată” etc.
La Bucureşti, Consiliul de Miniștri decide că „repatrierea românilor stabiliți în grupuri compacte în ținuturile îndepărtate de la est de Bug, precum și schimburile de populație pe care le comportă această operațiune se va face numai cu aprobarea guvernului și în cadrul unui plan”.
• Unitățile militare nu aveau voie „să facă acte de inițiativă în această chestiune” ci numai propuneri.
• Cu același prilej s-a hotărât ca românii din Crimeea să fie primiți numai în Transnistria, într-o regiune apropiată de Nistru, iar deportații din Basarabia și nordul Bucovinei să poată trece Nistru „numai după o triere severă”.
Situația pe alte fronturi și decizia de continuare a bombardamentelor asupra rafinăriilor românești
Pe alte fronturi:
• În urma deciziilor de la Casabalanca, comandanţii-şefi aliaţi stabilesc misiunea Comandamentelor de bombardament american şi britanic:
,,Scopul vostru este de a distruge şi de a disloca în mod progresiv organizarea militară, industrială şi economică a germanilor, a slăbi moralul populaţiei, astfel încât să scadă, în mod decisiv, rezistenţa lor armată. În acest cadru, obiectivele voastre principale vor avea, pentru moment, următoarele priorităţi:
a) Şantierele de construcţie a submarinelor;
b) Industria aeronautică;
c) Mijloacele de transport;
d) Rafinăriile de petrol;
e) Alte obiective ale industriei de război”.
Dacă generalul I.A. Eaker a concentrat eforturile aviaţiei americane pentru anihilarea aviaţiei de vânătoare germană şi a industriei aviatice aferente, generalul britanic Arthur Harris a considerat că prin tratatul de la Casablanca ,,s-a renunţat la ultimele scrupule morale”, primind ,,mână liberă în privinţa bombardamentelor”, inclusiv în misiunile de represalii asupra populaţiei civile.
• Trupele britanice, comandate de generalul B.L. Montgomery, ajung la frontiera de sud-est a Tunisiei, ocupând poziţie de luptă în faţa liniei fortificate Mareth.
