19 august 1953: O lovitură de stat sprijinită de CIA răstoarnă guvernul iranian
Mosaddeq a devenit proeminent în Iran în 1951, când a fost numit premier. Un naționalist feroce, Mosaddeq a început imediat să atace companiile petroliere britanice care operau în țara sa, cerând exproprierea și naționalizarea câmpurilor petroliere. Acțiunile sale l-au adus în conflict cu elitele pro-occidentale din Iran și cu șahul, Mohammed Reza Pahlevi. Într-adevăr, șahul l-a demis pe Mossadeq la jumătatea anului 1952, dar revoltele publice masive care au condamnat această acțiune l-au forțat pe șah să îl repună pe Mossadeq în funcție la scurt timp după aceea.
Oficialii americani au urmărit evenimentele din Iran cu suspiciune crescândă. Surse de informații britanice, care lucrau împreună cu Agenția Centrală de Informații (CIA) americană, au ajuns la concluzia că Mossadeq avea înclinații comuniste și că ar fi dus Iranul pe orbita sovietică dacă i s-ar fi permis să rămână la putere.
Colaborând cu șahul, CIA și serviciile secrete britanice au început să pună la cale un complot pentru a-l răsturna pe Mossadeq. Cu toate acestea, premierul iranian a aflat de acest plan și și-a chemat susținătorii să iasă în stradă în semn de protest. În acest moment, Șahul a părăsit țara din „motive medicale”.
În timp ce serviciile secrete britanice s-au retras din acțiune, CIA și-a continuat operațiunile secrete în Iran. Lucrând cu forțele pro-Șah și, cel mai important, cu armata iraniană, CIA a mituit, a amenințat și și-a croit drum spre influență și a ajutat la organizarea unei alte tentative de lovitură de stat împotriva lui Mossadeq.
La 19 august 1953, armata, susținută de proteste de stradă organizate și finanțate de CIA, l-a răsturnat pe Mossadeq. Șahul a revenit rapid la putere și, ca mulțumire pentru ajutorul american, a cedat 40% din câmpurile petroliere iraniene companiilor americane.
Mossadeq a fost arestat, a făcut trei ani de închisoare și a murit în arest la domiciliu în 1967. Șahul a devenit unul dintre cei mai de încredere aliați ai Americii în timpul Războiului Rece, iar ajutorul economic și militar al SUA a ajuns în Iran în anii ’50, ’60 și ’70.
Cu toate acestea, în 1978, în Iran au izbucnit proteste împotriva șahului și a americanilor, iar șahul a fost răsturnat de la putere în 1979. Militanții au capturat ambasada SUA și au ținut ostatici angajații americani până în ianuarie 1981. Naționalismul, și nu comunismul, s-a dovedit a fi cea mai serioasă amenințare la adresa puterii SUA în Iran.
