Cetățeni sovietici de toate vârstele au ajutat Armata Roșie să se apere de asediul Leningradului – inclusiv copiii
Rezistența orașului în fața bombardamentelor, a foametei și a temperaturilor extrem de scăzute reprezintă o dovadă a rezistenței umane. În mijlocul ororilor războiului, a căzut în sarcina cetățenilor obișnuiți să preia ștafeta și să-și apere orașul. Printre eroii improbabili care au apărut în Leningrad s-au numărat cetățeni nevăzători și copii.
Fotografia de mai sus arată două fete sovietice asamblând mitraliere PPD-40 în timpul asediului Leningradului, undeva în 1943. În timp ce poate că era obișnuit ca femeile aliate să se ocupe de munca cu muniții, era cu siguranță neobișnuit ca și copiii să facă acest lucru – și, cu toate acestea, sovieticii nu prea au avut de ales.
Leningradul era crucial pentru fabricarea de arme pentru Armata Roșie; când a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial în 1939, 11% din industria țării se afla în oraș. Deși aproximativ 840 de fabrici au fost distruse până la sfârșitul asediului, aceste provizii cruciale au continuat să iasă de pe linia de producție.
Aceste fabrici au fost dominate de femei și copii, care au preluat o mare parte din muncă. Un cetățean și-a amintit:
„Nu voi uita niciodată ce am văzut la fabrica Kirov. […] Din întâmplare am intrat în fabrică. Am văzut adolescenți, băieți de 12 sau 13 ani, fete de 14 ani lucrând la mașini”.
Germanii și-au început invazia URSS cu Operațiunea Barbarossa la 22 iunie 1941
La numai o săptămână mai târziu, sovieticii au început să-și evacueze cei mai vulnerabili cetățeni, în primul rând femei și copii. Acest prim val de evacuați a fost format din 336.000 de persoane, lăsându-i pe cei care au rămas să își asume sarcini defensive.
Mulți dintre copiii rămași în Leningrad lucrau în fabrici, iar alții își asumau roluri de luptă mai directe – de fapt, brigăzile de miliție voluntară erau formate în principal din femei și copii. Încă din septembrie 1941, acești tineri și-au apărat direct orașul. Germanii se aflau la doar 10 km distanță, iar copiii s-au numărat printre cei care au mers în prima linie pentru a-i opri.
În 1942, zeci de mii de copii au luat decizia de a se alătura gărzilor de noapte și au ajutat la stingerea incendiilor provocate de raidurile aeriene germane asupra Leningradului. Aceasta a fost o muncă periculoasă, iar mulți dintre ei au murit în acest proces. Una dintre supraviețuitoare, Tamara Chernykh, avea patru ani în timpul iernii din 1941-42. Ea și-a amintit că fratele ei în vârstă de 12 ani a fost unul dintre cei care au stins bombele incendiare lansate asupra orașului.
Pentru curajul lor în timpul asediului Leningradului, 15.000 de copii au primit medalii militare. Cu toate acestea, luptele au avut un tribut greu pentru acești nevinovați. Mii de oameni au pierit din cauza foametei, a bolilor și a bombardamentelor. Chiar și cei care au fost evacuați au murit adesea când atacurile inamice i-au lovit înainte de a ajunge la destinație în siguranță.
Când asediul a fost ridicat la 27 ianuarie 1944, lumea a fost martoră la adevărata dimensiune a suferinței îndurate de copiii și de cetățenii mai în vârstă din Leningrad.
